Sacrificiul ritual, sangeros al porcului, si ritul funerar de incinerare (parlitul porcului) in ziua de Ignat (lat. ignis = foc), sunt practici preistorice care supravietuiesc in majoritatea zonelor etnografice romanesti. Credintele, obiceiurile si practicile magice referitoare la prevestirea mortii violente, prinderea si injunghierea victimei, semnele facute pe corp (pe frunte, pe ceafa, pe spate), jumulirea parului pentru bidinele si jupuirea pielii pentru opinci, parlirea si ciopartirea corpului, grasimea folosita la farmece, descantece si prepararea unor leacuri, alimentele rituale pregatite din diferite organe vitale ale porcului, formulele magice etc. sunt relicve ale sacrificiului, prin substitutie, ale Zeului care moare si renaste anual, la solstitiul de iarna, impreuna cu timpul. Obiceiul este atestat pretutindeni in Romania.
de Ion Ghinoiu
