Originea noastra

In zona Carpato-Dunareana-Pontica si pana la Nistru a aparut in Europa primul nucleu uman: in aceea perioada a Erei Glaciare numai aceasta zona, protejata de arcul Muntilor Carpati si neacoperita de gheata, a putut genera OMUL EREI GLACIARE, om care se ocupa in exclusivitate cu vanatul, asa cum ne spune Nicolae Miulescu in “Dacia, Tara Zeilor“. Odata cu imbunatatirea conditiilor climaterice - incalzirea vremii si retragerea ghetarilor - apare o explozie a florei si faunei in aceasta regiune, fiind astfel propice inmultirii populatiei. Vanatul, pestele si fructele care se gaseau din belsug le asigura o viata relativ usoara; nici focul nu le era un secret. Apare limba ca mijloc de comunicare - oglinda a nivelului spiritual la care ajunge o societate in procesul dezvoltarii ei. Carpato-dunarenii vanau si animale mici, dar in special animale mari, la aceste vanatori participand toti membrii familiei – mamutii, zimbrii, ursii nu erau usor de vanat. In cautarea vanatului, acestia si-au inceput migrarea mai intai spre vest - in sudul Europei - ca, mai apoi, sa continue inaintarea pe masura retragerii ghetarilor catre nord. Acest lucru explica si bogatia termenilor sinonimi din limbile europene.
Acesti paleo-europeni, carpato-dunarenii, incep sa se ridice pe treptele spiritualitatii in aria lor de origine situandu-ne in prim-planul civilizatiilor europene. Incalzirea climei a favorizat insa si faramitarea carpato-dunarenilor care, pornind dupa hrana odata cu retragerea paturii glaciare, se departeaza din ce in ce mai mult, ajungand sa formeze centre de civilizatie de sine statatoare.
Cu incalzirea treptata a vremii si varfurile inzapezite ale muntilor isi vor schimba culoarea in verde - cine ar putea oare spune cate milenii au trecut pana cand dealurile s-au acoperit cu paduri?!
Oamenii pesterilor sunt si ei prinsi de schimbarile fantastice ale naturii, incep sa domesticeasca animale, se ocupa cu agricultura, devin sedentari.
Ramura migratoare nordica a carpato-dunarenilor desprinsa in faza timpurie a formarii acesteia, se va imparti la randul ei in doua brate: unul german si altul slav, fiecare cu caracteristicile lui distincte, dar si multe comune. Ramura sud-vestica europeana continua sa aiba relatii stranse cu carpato-dunarenii si vor avea mult mai multe lucruri in comun, in special LIMBA.
Spiritualitatea carpato-dunarenilor atinge apogeul dezvoltarii prin realizarea a ceea ce ei puteau VEDEA si intelege: VEDEAU zei si noi reguli de viata - iar cine le vedea cu adevarat, cine le intelegea si practica, era socotit a se fi nascut de doua ori – aparuse SPIRITUALITATEA VEDICA. Aici, pe cursul inferior al Dunarii, se naste spiritualitatea a ceea ce a dominat si inca mai domina lumea: de aici isi trage radacinile cultura VEDE, din care se vor inspira caldeenii si egiptenii, iar mai tarziu iudaismul si crestinismul.
Aici va apare societatea PASTORALA: carpato-dunarenii se vor deplasa de aceasta data cu cirezile lor inspre rasaritul Europei si Asia, din ce in ce mai departe de CASA, cautand pasuni bogate pentru cirezi, campuri cu fan, izvoare, cautand sa se intoarca, insa, in fiecare an, ACASA. Dar drumurile deveneau din ce in ce mai lungi, acumulau cantitati mari de bogatii alimentare, pe care vecinii mai putin harnici si le doreau fara munca - astfel a aparut prima clasa a luptatorilor care pazeau CASA si care mai tarziu vor deveni aparatorii tarii: KSHA-ATRI-YA.
Pentru cei care plecau primavara, pentru a se intoarce acasa toamna, spatiul carpatic a inceput sa aiba un caracter sacru - astfel au aparut serbarile (sarbatorile). Ei se intorceau acasa, la marea zeita DANU, mama ploilor si a pajistilor bogate, de unde vine si numele fluviului Dunarea - DANUBIU. Traditiile si denumirile locale vor fi luate cu ei de acesti carpato-dunareni-istrieni, arieni, pelasgi (sau cum vreti sa-i numiti) si purtate peste tot, reprezentand caracteristica lor principala.
Nicolae Miulescu, in lucrarea "Dacia-Tara Zeilor", face un calcul foarte simplu: considerand distanta parcursa zilnic in timpul pasunatului de aproximativ 15 km, pentru a se putea intoarce iarna acasa, pastorii puteau ajunge usor pana la nord de Muntii Caucaz. O dovada a expansiunii estice si a stabilizarii lor in perimetrul caucazian se regaseste si in binecunoscutul DRUM AL ZEILOR , marcat cu pietre uriase fixe si mentionat de KAUSHI-TAKI in UPANISHADA ce-i poarta numele (Cartea I, 3).
Despre acest drum al zeilor, cunoscut in antichitate ca fiind misterios, poetul PINDAR in ISTHIA v. 20 spunea: Nici daca vei calatori pe mare sau pe uscat nu vei afla calea cea demna de admiratie care duce la locul principal al hiperboreilor - cum ne denumea el.
Dupa Pindar, la nord de Dunare si Marea Neagra exista, inca dinaintea timpurilor sale, o cale monumentala si totodata miraculoasa prin multimea si marimea colosala a stalpilor sai interiori care, spunea el, erau inalti de peste 100 de picioare (peste 30 de metri).
Herodot vorbeste despre acesti stalpi ca despre Columnele lui SESOSTRIS (OSIRIS) care existau si in timpurile sale in tinuturile Scitiei.
Poetul Ovidiu in cartea a treia a FASTELOR sale aminteste de caile triumfale ale lui Bach sau Liber Pater prin Scitia.
In cantecele eroice populare mai gasim si azi amintiri despre Bacul Viteazul, Bacul Haiducul - care instituise un serviciu de straji pe drumul cel lung dintre ODRIU si DIU:

Imparatul imparat
Ca el mare, mi-a aflat
De numele Bacului,
Bacului, haiducului,
Bacului, viteazului,
Ce-a pus streaja drumului,
Din dealul Odriului,
Pana-n preajma Diului.
(Teodorescu, Poezii populare, p. 605.)

Herodot, in descrierea Scitiei, face referire la un tinut in nordul Marii Negre pe care scitii, pe limba lor, il numeau EXAMPAEOS, cuvant ce in traducere din greaca inseamna CAILE SACRE. Aceste locuri numite EXAMPEE erau, dupa Herodot, situate la o departare de patru zile de navigare in sus pe raul Hypanis (Bug); aceasta cale sfanta se afla asadar aproape pe aceeasi paralela cu Chisinaul de azi, avand directia de la apus la rasarit. Despre originea si destinatia acestei cai sfinte a scitilor, Herodot insa nu ne mai spune nimic, afirma cel mai mare cunoscator al preistoriei romanilor, N. Desusianu.
Sirul cel lung de lespezi enorme (implantate in pamant) ce se intindea din Basarabia spre Crimeea si Don, de la Prut la marea de Azov, reprezenta una din MINUNILE LUMII PREISTORICE, reprezenta calea sfanta a carpato-dunarenilor din Europa in Asia, reprezenta si reprezinta ISTORIA NOASTRA - neglijata, uitata, parasita si politic inconfortabila pentru vecinii nostri.
Apa Bacului pe langa care trecea, pana in secolul al XVIII-lea, aceasta faimoasa linie de monumente monolitice, se varsa in vechiul Tyros (NISTRU), in apropierea satului romanesc Gura-Bacului. Spre nord, la mica distanta de acest punct, se afla si astazi doua sate: unul pe malul drept si altul pe cel stang al Nistrului, purtand amandoua acelasi nume: SPEIA. Din punct de vedere filologic, SPEIA este identic cu termenul scit EXAMPE-OS, unde ultima silaba a fost probabil vulgarizata ori grecizata.
Incepem astfel sa gasim caile sacre ale arienilor, carpato-dunarenilor. Iar daca azi englezii se mandresc cu misterioasele lor pietre de la SALISBURY ori STONEHENGE, sau francezii cu CARNAC, noi romanii nici nu le mai pomenim in cartile noastre de istorie iar istoricii nostri par nu ca le-au uitat, dar nici macar n-au auzit de ele!
Citeam de curand Lost Civilizations - Early Europe: Mysteries in stone, Time-Life Books, si nu puteam in telege de ce Pindar, Herodot, Ovidiu vorbeau despre acest drum al megalitilor cu respect iar cei de mai sus nici nu-l amintesc!!! Tarile din jurul nostru se mandresc cu cate o buca tica de dinte sau de os - si isi scriu istorii frumoase...Noi avem de milenii drumuri construite in piatra si nici nu ne pasa!
In antichitatea preistorica columnele de piatra bruta au avut probabil si o utilitate publica, indicand calatorilor directiile drumurilor prin tinuturile pastorale acolo unde nu erau semne de orientare. Dar sa ridici lespezi, bolovani, stanci de circa 30 metri inaltime si sa marchezi cu ele asa o mare distanta - pare o munca ciclopica chiar si pentru un modern al vremurilor noastre. Cine au fost EI, STRABUNII NOSTRI, si cum de au fost capabili de o astfel de lucrare?!! Explicatii, in prezent, nu exista...ori nu vrem sa le auzim. Sa nu uitam ca in traditiile preistorice ale poporului român exista o brazda uriasa care taia campiile Romaniei si ale Ucrainei de azi, pana la Don, de la apus la rasarit - Brazda lui NOVAC. Dupa alte traditii, aceasta brazda este atribuita lui LER IMPARAT (Liber-Pater), figura razboinica ce cutreiera lumea, erou jefuitor - persoana cu caracter negativ si detestat in descantecele noastre populare:

Iar voi, Strigoaie,
Voi Moroaie,
Va duceti
La Ler Imparat,
La al vostru palat,
Acolo sa mergeti,
Acolo sa sedeti,
Acolo sa pieriti
(Marion, Descantece - p. 134)

De mentionat ca Ler Imparatul nu trebuie confundat cu Ler Domnul - fiul hiperboreanului Aplo (Apollo) - din colindele noastre pre-crestine, transformat la crestinizare in fiul Maicei Sfinte.
Dar sa revenim din preistorie la anul 1716 cand invatatul Domn al Moldovei Dimitrie Cantemir scria: nu departe de Chisinau, intr-un orasel langa raul Bac, se vad o serie de lespezi foarte mari dispuse in linie dreapta, in asa fel ca si cum ar fi fost asezate acolo prin activitatea omului. Insa ceea ce ne impiedica a crede aceasta este, pe de-o parte marimea lespezilor, iar pe de alta parte, distanta pe care se intind: trec peste Nistru pana in Crimeea. In limba poporului acest sir de pietroaie poarta numele de CHEILE BACULUI; taranii, in simplitatea lor spun ca aceasta constructie a fost facuta de zmei care se conjurasera sa inchida cursul raului Bacul. (Cantemirii – Descriptio Moldaviae, ed. 1872).
Pastorii carpato-dunareni, dupa o lunga sedere in zona Caucazului, isi vor continua drumul lor spre Est.

CUCERIREA NORD-VESTULUI EUROPEI DE CATRE CARPATO-DANUBIENI
Odata formati ca popor in spatiul carpato-dunarean, stramosii carpato-danubieni si-au inceput migratia in zonele propice vietii, care apareau peste tot in Europa, odata cu retragerea calotei glaciare si schimbarea climei. Cine ar putea spune cate ere, cate milenii au trecut pana ce dealurile mai joase s-au acoperit de paduri, padurile au prins viata, insectele, pasarile si in sfarsit animalele au inceput sa le populeze, ele fiind urmate in mod firesc de oameni in cautarea hranei, avand in ei si instinctul de explorare.
Daca ne uitam pe harta Europei putem vedea cum lantul Carpato-Hercinic se continua cu cel Turingian. De o parte si de alta a acestei linii pornesc rauri, unele spre Nord, altele spre Sud. Astfel, spre Nord avem Bazinul hidro-geografic care cuprinde Elba, Odra, Vistula si Neman, in timp ce in Sud avem cel al Dunarii (Danu: zeita vedica a ploii si a pajistilor bogate), numit si Danubiu ori Istru si care aduna aproape toate apele ce izvorasc pe versantul sudic al liniei sus-amintite.
Odata cu imblanzirea climei, pelasgii carpato-danubieni vor porni in cucerirea lumii pre-antice:
1. O ramura timpurie, nordica, baltico-mazuriana, se va separa mai tarziu in doua sub-diviziuni, dand nastere la doua popoare: germanice si slave.
2. O a doua ramura, cea sudica a carpato-danubienilor, va da nastere la 2 subdiviziuni:
a) Sud-estica: sumerienii, ramanii-troieni din Asia Mica, hititii, ga-ramonii (din nordul Africii).
b) Sud-vestica: ce va da nastere raselor asa-zise latine din Europa: geto-dacii - tracii, ilirii, latinii (romanii) - italienii, ibericii, spaniolii, portughezii, francezii etc.
3. Ramura estica, ce va da nastere la spiritualitatea vedica, care va cuceri Asia: sudul Chinei - zona Tarim Basin (Toch-arieni), India (vedicii arieni), Japonia (populatia Ainu) etc.
Tot ce s-a spus pana aici reprezinta mai degraba o reconstituire logica dupa cateva dovezi si referiri extrase din putinul pe care il stim astazi.
Ne ramane sa ilustram ce alte dovezi pot fi aduse la putinul pe care-l cunoastem deja.
De la Atlantic si pana la Marea de Azur a existat o impresionanta arie culturala, o manifestare culturala, de la dansul bizonilor, din sanctuarul-pestera de la Altamira (Spania) sau de la Font-de Gaume (Franta), Felina de Fildes de la Pavlov (Cehia) la Pantera, caii si cavalerul ucis, din sanctuarul-pestera de la Cuciulata (15.000-12.000 î.H. Romania), ori la Gaie-n atac , din sanctuarul pesterii Gaura Chindiei (10.000-8.000 î.H. Romania) si pana la figura stranie, cosmica, a basoreliefului din sanctuarul-pestera de la Sinca-Veche. Trebuie sa-l amintesc cu placere pe domul Ion Pachia Tatomirescu, care in caietele Daco-Romaniei vorbeste despre o unitate culturala-arhaic-europeana, pelasgica, aparuta in perioada anilor 30.000-8.175 î.H. si care a devenit o unitate stabila la orizontul anului 8.175 î.H. fragmentandu-se in trei unitati. Aceste unitati s-au dezvoltat in acel apogeu al neoliticului diferentiindu-se in: Pelasgia de Vest de la Atlantic si pana in Alpi, Pelasgia de Centru de la Alpii Rasariteni si Sardinia pana la Nipru si Marea Getica (Marea Neagra), de la Carpatii Nordici si Marea Baltica dintre Oder si Neamuna, pana in Sicilia, Creta (Marea Tracica aparand mult mai tarziu cand puntea de pamant ce lega Asia Mica de Peninsula Balcanica se va prabusi in Marea Mediterana, in urma cu 4.000 de ani, lasand o puzderie de noi insule si o noua mare: Marea Tracica, nume schimbat de greci mai tarziu in Marea Egee.
Si in sfarsit, avem Pelasgia de Est, de la Marea Tracica (Egee), Marea Getica (Neagra) si Nipru, pana la Don, Muntii Caucaz si de aici, peste Anatolia, pana in insula Cipru.
Andre Leroi-Gournan cercetand culturile, arta rupestra, euro-asiatica, religiile preistoriei, a fost unul dintre primii care au evidentiat extraordinara unitate a continutului figurativ, permanenta, persistenta, continuitatea reprezentarilor in spatiu si timp, din Asturia pana la Don: aceasta fiind unitatea culturala si demografica din care s-au ivit in zorii istoriei europenii, pelasgii arhaici, unitate ce a antrenat si o limba comuna, pelasga arhaica a oamenilor paleoliticului si mezoliticului, avand un lexic redus la strictul necesar, dar imbogatindu-se si diversificandu-se de la un mileniu la altul. E de ajuns sa ne gandim la schimbarile lingvistice din ultimii 2.000 de ani ca sa ne putem imagina ce s-a putut intampla atunci, de mult, in antichitatea preistoriei Europei, limba pelasgica-arhaica a carpato-danubienilor dand nastere acolo departe, in Asia, limbii sanscrite, in timp ce in Europa sudica va inflori limba latina vulgara, care va da nastere celei culte (disparuta dupa o perioada de mai putin de 2.000 de ani).
Ramura sud-vestica a carpato-danubienilor isi va purta limba peste tot, asa ca din limba centrala – pivot - vom avea dacoromâna (vlaha, româna), italiana, reto-româna, sarda.
Ramura estica carpato-dunareana va fi vorbita intre Nipru, Crimeea si Don-Caucaz de cei ce s-au constituit in primul si al doilea val-kurgan (4.400 si 3.400 î.H.), indeosebi de urmasii lor, ramasi pe loc, care surprind si azi prin asa-zisele insule de românitate, vorbitori ai unei limbi vlahice estice ori extrem estice, ca in regiunea Kerson ori in Peninsula Crimeea (Ucraina de azi), ori pe tarmul est nord-est al Marii Caspice, ca in Vachi, Khuchni, Kurakh (din Dagestan-Rusia) si Peninsula Buzachi ori in Kazahstan etc.
Altii vor ajunge in sudul Chinei, toch-arienii, ori in India arieni (limba sanscrita) ori chiar in Japonia populatia Ainu.
Ramura sud-vestica a carpato-danubienilor va constitui de fapt ceea ce numim Vechea civilizatie europeana avandu-si originea in spatiul sacru carpato-danubian. Conceptul de vechea Europa, a fost pus in circulatie de Marija Gimbutas profesoara de arheologie-lingvistica de la Universitatea din Los Angeles, California, care l-a prezentat in 1971 la al VIII-lea Congres international de stiinte preistorice si proto-istorice de la Singidunum - Belgrad. Acestei ramuri ii corespund tinuturi ce se gasesc azi pe harta Europei in: Ucraina, Republica Moldova, Romania, Bulgaria, Serbia, Macedonia, Muntenegru, Hertegovina, Bosnia, Croatia, Slovenia, Albania, Grecia, Turcia, Ungaria, Elve tia, Italia cu o extremitate nordica: Austria, Cehia, Slovenia, Polonia si Lituania si o extremitate sudica, marcata de insulele Sardinia, Sicilia, Creta, Cipru. Aceasta ramura sud-vestica carpato-danubiana a inregistrat o impresionanta dezvoltare neolitica, aducand pe lume cea mai veche scriere de pe planeta, cea de la Tartaria – Romania, si cea mai fascinanta arhitectura a templelor: Cascioarele - Romania, Cranon - Grecia, Porodin - Macedonia, Gradesnita - Bulgaria, Parta - Romania, Sarmi-Seget-Usa (Romania - Panteonul pelasgilor-arienii-carpato-danubieni), dominata de cultul Soarelui zeu, din muntii Suryanului (Surya: numele zeului Soarelui in lumea Vedica). In necropola de la Cernavoda - Romania s-au descoperit doua statuete din ceramica, din orizontul anului 4.530 î.H., reprezentand perechea primordiala: tatal-cer (Samasua) si muma pamant, (Dakia), numit si Ganditorul ponto-dunarean si sotia-i. Sa nu uitam ca conditiile geo-climatice si in special tectonice din anii 7.540 î.H. pana in 5.500 î.H. vor afecta raspandirea neamului nostru carpato-danubian. Astfel in perioada descrisa mai sus, in urma cataclismului tectonic, s-a ridicat placa tectonica a Marii Negre cu 40180 m, inundand zona campiei Dunarii de Jos, s-a rupt si s-a format trecatoarea Bosforului, s-a prabusit in Marea Mediterana puntea ce leaga Balcanii de Asia Mica, dand nastere la Peninsula Balcanica si Marea Tracica (Egee) cu insulele ei. Tot in aceasta perioada centrul sacru Koga-Ion se va muta din Muntii Bucegi (de la punctul seismic al Vrancei) in zona muntelui Surya, la Sarmi-Seget-Usa (in vechea sanscrita insemnand: eu ma grabesc sa curg).
Intre anii 4.400-4.200 î.H. soseste primul val rasaritean migrator in aceasta Pelasgia soseste populatia Kurgan in stepele Nord-Vest-Pontice si valea Dunarii, originari din aria Don-Volga. Acest prim val migrator de calareti razboinici se va opri la confluenta raurilor Sausa si Drava cu Dunarea. El va contribui la revigorarea migratiei pelasgice carpato-danubiene dincolo de Alpi si in special in Peninsula Italica.
Pelasgii-carpato-dunareni se vor organiza mai bine administrativ militar si religios spre a lupta impotriva populatiilor migratoare. In numele zeitatilor sacre ca cel al razboiului, Sol-ares (Soare-tanar, razboinic), ori in numele cultului sol-ares (fiul Tatalui-cer, SamaSua, Salmos-Zalmos-Zalmoxis) rolul credintei va fi revigorat.
In vederea apararii tarii, se va dezvolta o productie de arme din ce in ce mai perfectionate, Terra Aruteliensis, Ardeal, devenind in final prim centru metalurgic al Europei.
Astfel, primul val de populatie Kurgan a fost absorbit, asimilat de autohtonii, carpato-danubieni, care stimulati si agasati de migratori vor da nastere unui popor razboinic, razboinicii Soarelui la acel inceput al anilor 4.400 - 3.900 î.H. cunoscut si sub numele de popor dac (Dax-sfinti, cavaleri, razboinici), poporul cel mai viteaz, cel mai cinstit si drept din masa neamurilor pelasgice (Herodot, Istorii, IV, 93).
Carpato-dunarenii au descoperit:
1. Secera (vezi complexele culturale Gumelni ta-Karanoco si Cucuteni);
2. Cutitul curb, din silex, atingand pana la 30 cm lungime, devenind, in epoca metalelor, sabia dacica, incovoiata, folosita atat la seceratul graului cat si la seceratul dusmanilor;
3. Plugul cu brazdar din corn de cerb ori din silex, mai tarziu fiind facut din bronz ori fier;
4. Jugul – folosit la tractiunea carelor cu boi;
5. Toporul din silex, mai tarziu facut din bronz-fier, turnat intr-un tipar de lut ars, topor cu doua taisuri, tipic pentru poporul nostru carpato-dunarean;
6. Roata pentru olarit cat si roata pentru car, inventie atribuita dacilor cucuteni;
7. Cotiga, carul, caruta cu doua, trei sau patru roti.
Toate acestea au fost inventate de stramosii nostri. Oricare alt popor din lume s-ar mandri cu asa descoperiri, exceptand poporul nostru roman care din modestie, daca nu prost inteleasa lipsa de mandrie, continua sa-si asume o origine latino-romana, neglijandu-si adevarata istorie.
Valurile de migratori din Rasarit au continuat: astfel avem un al doilea val kurgan (3400-3200 î.H.) si chiar un al treilea (3.000-2.800 î.H.) care datorita numarului lor mic nu vor influenta elementul demografic local.
Atunci, la inceputul anilor 3.400 î.H., polul demografic al planetei se afla in aria carpato-dunareana-pontica, asa incat populatiile semi-nomade din stepele dintre Nipru si Ural, pastori de herghelii atrasi de prosperitatea si bogatiile vecinilor din dreapta Niprului, vor apare si dispare in marea masa a populatiei carpato-dunarene. Aceste mase migratoare Kurgan II, III s-au strecurat in grupuri mici pana departe, in vestul Europei, unele grupuri ajungand chiar pana in Peninsula Iberica (Spania de azi).
Dacii au protejat Europa de navala barbarilor, la fel cum urmasii lor o vor face mai tarziu. Lipsa de civilizatie, foamea, hotia si needucarea de secole in spiritul muncii a barbarilor din statele Rasaritului, i-a adus si continua sa-i aduca spre noi.
In Dacia intrata in perioada bronzului se constituie cultura Cotofeni, dominata de idei religioase, simboluri, motive sacre: gasim spirala dubla, gasim cultul bradului (vezi motivul ramurilor de brad). Gebeleizis balaurul norilor isi face aparitia ca Marele Zeu, avand-o alaturea pe Marea Zeita Bendis, zeita padurii, Lunii si farmecelor. Carpato-danubienii se vor raspandi in lume, o vor cuceri, dar vor fi si ei cuceriti partial, astfel civilizatiile create de ei, pelasgo-traco-miceniana, pelasgo-traco-minoica, pelasgo-traco troiana vor fi nimicite, cucerite de un grup barbar, sosit de undeva din estul Marii Caspice in anii 1.900- 1.400 î.H. in 4 valuri: ahei, ionieni, dorieni si eolieni, cunoscuti mai tarziu ca greci.
Ei vor ocupa treptat sudul Peninsultei Balcanice, Asia Mica, ne vor alunga din insulele Marii Tracice (vezi aheul Temistocle, conducatorul grupului de greci care vor cuceri insula Lemnos de la tracii Sinthioni (500 î.H.). Ei vor schimba si numele din Marea Tracica in Egee. Vor cuceri de la noi Troia pe care o vor distruge, dar din cuceritori vor deveni cuceriti de cultura carpato-dunarenilor. Ei ne vor imprumuta zeii si universul mitologic: Gebeleizis va deveni Zeus, zeita Bendis Venus, pe Orfeu si Bachus ii vor asimila fara multe schimbari, de multe ori recunoscandu-se originea traco-daca.
Nesiguranta drumurilor fierului, aurului, graului si vitelor in Dacia, tara mama, ii va determina pe acestia (pe daci) sa raspunda solicitarilor prin infiintarea unui ordin, eroic-religios, cavaleresc, care va promova idei in inaltul spirit justitiar, potrivit obiceiurilor dacilor, promovand celebrele legi pelasgice, pelagine, bellagine ori vlahice, punand astfel capat talhariilor si pirateriilor locale. Cavalerii acestui ordin, cavalerii Soarelui, inzestrati cu arme de fier, vor fi net superiori inamicilor lor.
Dupa cum am spus la inceput, pelasgii carpato-danubieni s-au despartit in doua ramuri: una sudica (spiritualitatea vedica) pe care am discutat-o partial, si alta timpurie, nordica. Cea nordica va da nastere la doua grupuri mari de popoare: slave si germanice.
Un document important pentru notiunea de Dacia cat si pentru originea si istoria descendentilor ei, este Chronicle Roll sau Moseley Roll, o cronica istorica al carei original s-a pierdut dar ale carei copii si manuscrise dupa aceste documente, facute in secolul XV, in timpul domniei lui Henry al VI-lea, se gasesc la: Univeristary College , din Londra, Corpus Christi College din Cambridge si Bibliotheque Nationale din Paris.
Acest document este o genealogie a popoarelor germane, o legenda a acestora. Astfel Steph, Steldius ori Boerinus este primul locuitor si initiator al popoarelor germane care are noua descendenti, cele noua popoare germanice vechi, initiatoare: Geate, Dacus, Suethedus, Fresus, Gethius, Wandalus, Iutus, Gothus, Cinrinicius.
Trebuie sa-i multumesc colegului din New Jersey, dr. Alexandru Badin, care in lucrarea “Dacia din Vestul Europei” publicata la New York 1998, Ed. The Geryon Press, descrie in amanunt si cu lux de informatii aceasta legatura dintre Dacia de Est si Vest, dezlegand o istorie pana acuma nedezlegata, o istorie legendara, reabilitand pe baze istorice si documentare, originea Daciei din vestul Europei. Chiar daca opiniile noastre nu sunt intotdeauna aceleasi, continuu sa-i pastrez aceeasi deosebita stima.
Revenind la cei 9 descendenti ai lui Boerinus (Boier - n.a.) este clar ca ei nu reprezentau persoane ci popoare iar preistoria devine dintr-odata un roman fascinant politist: cum de ei, germanii, pot accepta ca doua dintre ramurile lor sa poarte nume ca geate si dacus! Sa fie oare o simpla coincidenta, ori sosirea pe teritoriul Germaniei, atunci, a unui trib carpato-danubian, dupa retragerea calotei glaciare si incalzirii climei, sa fi generat aceasta legenda!
Exista un erou scandinav, Beowulf, conducator al unui popor numit geate, geatas, guata sau guatar.
Friedrich Heer in cartea sa The Medieval Word New York, New American Library, 1961, descrie trei profesori ilustri de la Universitatea din Paris, secolul XIII, toti originari din nordul Europei: unul din ei fiind Boetius din Dacia. Acesta era reprezentantul tezei mult-dezbatute a dublei realitati si care descria cunoasterea si religia ca doua principii diferite, fiecare avand validitatea ei proprie. Ideile lui eretice au fost aduse la tacere, in anul 1277, printr-un decret papal.
Localizarea geografica a Daciei, tara lui Boeticus, este controversata. Dupa profesorul Jensen S. Skovgaard, termenul de Dacia avea doua seminficatii: - prima se referea la un membru al ordinului dominican sau franciscan, insemnand ca persoana apartinea Provinciei Dacia, in care erau cuprinse teritoriile mai multor tari: Danemarca, Norvegia, Suedia si Finlanda. A doua semnificatie ar insemna ca persoana apartinea tarii Dacia din vechile texte latine ale Evului Mediu, numita, de asemenea, Dania sau Danemarca. Asadar, gasim doua grupuri de populatii, in doua regiuni geografice diferite din Europa, care poarta aceleasi nume de daci si Dacia. Un grup este situat in estul Europei (in vatra vechii Europe) si celalalt in partea de nord-vest a continentului, unde gasim ca stat Danemarca, numita si Dacia, in vechile texte latine, sau o gasim ca provincie, regiune, numita tot Dacia, incluzand de data aceasta Suedia, Norvegia, Danemarca si Finlanda.
Ce este interesant, ca datare istorica, Dacia din estul Europei a fost mentionata in istoria scrisa din secolul II d.H. in timp ce cea din Vest, mult mai tarziu, in jurul secolului IV d.H. Personal, nu cred ca problema originii nationale a lui Boeticus din Dacia trebuie sa fie dezbatuta intre suedezi si danezi, ei trebuind sa se adreseze Daciei de Est, acolo fiind cheia care le poate deschide usa preistoriei originii lor.
Este oare posibil ca pe o arie geografica determinata undeva la vest de raul Rin si la est de Muntii Carpati sa existe doua regiuni si doua popoare cu nume identice, cu traditii culturale, religioase si lingvistice foarte asemanatoare, care sa nu aiba o legatura istorica intre ele, care sa nu aiba o istorie, un trecut si o origine comuna?
Ei pelasgii-carpato-danubieni si-au purtat simbolurile peste toate zonele cucerite; astfel gasim crucea pelasgica nu numai pe un varf de lance la Torocello, langa Vene tia, dar si la Muncheberg (Germania), din Balcani si pana in Asia Mica si de acolo pana in India, Coreea si Indonesia (insula Bali); cea mai veche din lume gasindu-se la sudul Dunarii, pe teritoriul Bulgariei de azi, vechimea ei fiind de peste 7.000 de ani. Pasarea heraldica a Tarii Romanesti, Corbul Pelasgic, pasarea sfanta a zeului Mitra (zeul Soarelui, apar tinand populatiei celei mai vechi din panteonul vedic), adorat asa de mult in regiunile Daciei (vezi N. Densusianu, Dacia preistorica, p. 426, Ed.Meridiane, 1986), are in plisc o cruce pelasgica simpla, alteori dubla; in Octoihul slavonesc tiparit la 1575, aceasta cruce are in partea superioara forma unei zvastici vechi pelasgice, simbol al soarelui renascut sau al soarelui de primavara. Tot astfel o gasim si in Psaltirea slavo-romana de la 1577 (Bianu si Hodos, Bibliografia rom. Tom.I. 61-1575,67-1577). La 31 iulie 1920 la biserica Domneasca din Curtea de Arges a fost descoperit mormantul lui Negru-Voda; in momentul in care a fost ridicata piatra de pe sarcofag, a aparut imaginea nealterata a Marelui Domn si Preot din veacul al XIII-lea, giulgiul voievodului fiind acoperit cu semnul sacru pelasgic, crucea pelasgica.
Daca ne uitam in Mica cronica a regilor din Leire scrisa in sec. XII d.H. gasim: Erat Ergo Dan Rex in Dacia Per Triennium - Dan a fost deci rege in Dacia, timp de trei ani. In partea de jos a aceleiasi pagini R.W. Chambers aduce o nota informativa deosebita: Dacia=Den-Mark. Dupa o reexaminare a documentului Moseley Roll se poate observa ca atat numele regelui Dan cat si al poporului Dani sunt absente din acest document, aparitia lor istorica fiind mult mai tarzie. Dani, Dania, Danemarca sunt nume mai recente ce au inlocuit numele traditional de Dacia.
Venirea danilor din nordul Scandinaviei a deplasat o parte a populatiei de daci pe teritoriul Olandei de azi, unde locuitorii ei sunt cunoscuti si azi sub numele de Dutch, care se pronunta daci.
Avem Royal Dutch Oil Company, ori Dutch East India Company, Dutch Refromed Church etc.
Din nefericire in Romania de azi avem un popor preocupat in primul rand de supravietuirea fizica si mai putin de origini, de identitatea lui reala.
In plus evenimente nefiresti si dramatice l-au facut sa-si uite adevarata origine.
Incercarile repetate de a-l face pe poporul dac sa-si uite identitatea nationala si istorica se pare ca au reusit. Sa nu uitam ca o minciuna repetata devine un adevar de valoare, in timp ce un adevar neglijat trece in spatiul ocult.
Oare aceasta hipnoza de secole la care este supus poporul dac sa nu aiba un sfarsit? Dacii sa nu-si poata descoperi adevarata origine, istorie? Adevarului ii trebuie doua lucruri: cineva sa-l rosteasca si cineva sa-l auda! Deci primul pas a fost facut!

Napoleon Savescu – Noi nu suntem urmasii Romei

Tablitele de la Sinaia (T58 - T74)

T 58. Turnată în vara anului 30: ZONIE OI MEI(a merge) GEOBEL(giubea mai mică) ZERIE(a se zări, a se vedea) OSOE(osoi: os mare, foarte tare) ATIGEO(a atinge) DOTO(pe dată, de îndată) OI SOE(soi: a dormi, neam) MOIE(a înmuia) BEMO(a bea). A(a: creator, a zbura, străbun) ZOE ANGEO(înger) ILO I(i: a merge) NEO ZI MARO(mare) STEU(a sta). OI SERTO(serti: a sili) GOIE SOE(soi: neam, a murdări) GLOTE(gloate) LO DESI(des, a îndesa) NODOI(nod mare) AFIN(rudă, neam) DORT(dert: jale, mîhnire) LATOE(lat, întins). TIGEO(tigi: a coase capătul unei ţesături) IE(a lua) GEOSO(jos) FOC TIGE(ti-gi: harpă, tobă, a cînta la aceste instrumente) SE IO DESI(a îndesa, a înghesui) NO SAGEA(săgeac: pirostrii pentru foc). ON(on: neam, rude, a aduna, a însoţi) POR(por: grămadă de fîn, claie, stog) TOIE(toi: a certa, a calma) OSENOI(oşeni: a alina o durere, a se stinge) KLOE(claie, a face clăi). NOI(noi: cenuşă, cărbuni, frunze pentru descîntece şi leacuri, aghiasmă) E BEMO(a bea) LO IESE(a ieşi) ROLOI(rîlăi: a face un şanţ mic, rouă, zori, a se înnoi). SO ONSO(unsă, vestită). GEMOI(a geme) A ZOLOE(zolie: spălare, zbucium) SOTERA(sotir: a mîntui) AGA(a-ga: cinste, cunună, învechit) GEOI(gioi: vioi) EDOE(ede: a ieşi, a muri, a se ridica, a judeca) SETE RA(rea). SEDOI(sedea: imn religios cîntat în biserică în timpul căruia participanţii stăteau jos) SOE(soi: murdărie, urmă) MIG(mic) CO SARGE(sarghie: pînză rară de sac folosită la împachetat) ROSO(roşă: roşie) TI(ti: veselie, a păstra viu) BOGATA LUEO(a lua). GOI TEGE(tăgi: a nega) BOROTO(borît: vomă, urît, dezgustător) PANO(păna: a schimba butucii de la vie, a înlocui) SESO(seşă: adunare a sătenilor) DO(a da) SARGE(sarghie) ROSO(roşie,). E COTIZE GIEO(giu: viu). PALOE(pălie: sărbătoare din preajma zilei de Sf. Ilie) STO(a sta) ONSEO(unşii, vestiţii, aleşii) NOBALI(nobili) SA SETE DOGE(dogi: a sparge, răguşit) SOTRI(şatre: neamuri, familii) BOCIT. ZOI(zoi: apa murdară de la spălatul vaselor) RASIEO (răzie: a se învecina) SO DEO(a da) LO SCITO OI POURGEZO(a purcede) OI DENO(denie: slujbă religioasă de seară dinaintea Paştelui) PATRI(patrie) DO(a da). LO ROI((roi: a pleca) DICOE(dichiu: administratorul unei mănăstiri) + + SCITO SARMATO ON(on: neam, a se aduna) SOTI(soţi, a însoţi) GIEO(gioi: vioi, repede). EDO(ede: a ieşi, a se ridica, a pune jos) CECILI (cicili: a se găti) ARGIO(argea: construcţie în pământ ca un bordei deschis, grinzile de lemn fixate pe laturile unei plute pentru a ţine fixate lemnele ce o compun) LORO(leroi: dorinţă, plac) ON(on: neam, a se strînge, a se însoţi) GRABEO(grabă) BO(bu: a plînge) OI SO OSOI(osoi: os mare, tare ca osul). (stînga vertical jos) DAPISIEO DABO(cetate) ROI(roi: a pleca din loc) SENIC(senic: ţesătură de cînepă pentru rufe de corp, prosoape, feţe de masă, bucată de pînză în care se pune cenuşa pentru leşie) ILO + + + Jos stînga scris mare LO GOI LOUE(a lua) E.(ede: preot judecător) M.(mato: conducător) DAPIESE OI DO(a duce) G.(geto) D.(dabo) SETOZO(principală). Chenar jos centru TALI(tali: plecăciune) PIKO(pică: stropi, mulţime de stropi) SENO(sena: arbust din Orient folosit pentru purgativ) I(a merge, a goni) KLOE(a clădi în clăi; claie). TRASO(trasă: a repeta, a turna, a face) DOI ARISTORESI MACIDONE SO. Dreapta jos CIL(cil: sur) IAR(iar: braţ sec al unei ape curgătoare) GIOS(jos) CITO(cită: adevăr) SARMATO ROPOG(rapăg: alunecare, a împinge din spate) AT(at: cal) SO.
Zonie, să mergi pe dată pînă ce oasele se vor zări prin giubelă, să te odihneşti şi să bei numai atunci cînd te vei înmuia(vei fi obosit frînt). Îngerul lui Ilo a mers să stea la creatorul Zoe într-o zi mare şi curată. Să sileşti neamul murdar al lui Goe, să se îndese în grămadă mare, alături de noi la necuprinsa jale care ne-a lovit. Să luaţi pînză, să o tigiţi şi să o aşezaţi pe pirostrii(platformă din metal-instalaţie pentru incinerat) în cîntecele harpelor şi tobelor înainte ca eu să înteţesc focul. Pentru a alina durerea, rudele să adune o grămadă de fîn şi să o clădească în mijloc. După ce el va ieşi(pleca la cele veşnice) în zori se va aduna cenuşa bună pentru descîntece şi leacuri şi se va bea în cinstea lui. Gemetele şi puternicele zbuciume îl vor mîntui (ridica la ceruri) cu mistuitoare sete la divina(străbuna) şi înălţătoarea judecată. După slujba religioasă se va strînge într-o sarghie roşie puţina murdărie(cenuşă rămasă) din neuitata şi bogata viaţă care ne-a fost luată. Borîtul de Goie a tăgăduit în adunarea sătenilor că a înlocuit sarghia roşie pe care a dat-o prima dată. Dar Cotize este viu. De Pălie, aleşii nobili împreună cu rudele lor, au stat palizi şi au bocit cu sete pînă li s-au dogit glasurile. Cu zoile de la spălatul vaselor rituale să se purceadă la drum şi să se dea vecinilor sciţi. În patria lor să se facă seara o slujbă religioasă. Neamurile sciţilor şi sarmaţilor să plece însoţite repede de dicoe, credinciosul în sfînta cruce. După dorinţă, în grabă s-a pregătit argeaua iar neamul gătit de sărbătoare a plîns ori s-a ţinut tare ca osul.
Stînga vertical jos: Sfînta cenuşă a lui Ilo a fost pusă în senic şi dusă cu alai în cetate de către Dapisieo.
Jos stînga, scris mare Goi a fost luat de către preotul judecător şi conducătorul Dapisieo şi dus în cetatea principală a geţilor.
Dreapta jos, scris mare: Neamul sarmaţilor a aflat adevărul(a sacrificat) împingînd de la spate caii lor suri, jos într-un iar (ripă).
Chenar jos, centru: Cu mici şi multe plecăciuni, pic cu pic se clădesc marile prietenii. Astfel este trasă(scrisă) de două ori de macedoneanul Aristoresi.

T 59. Turnată în anul 30: TEGE(tăgi: negare contestare) REPOSIEO(repezie: avînt, pantă înclinată, alergătură) E IDA(ida: rîu, apa creaţiei) TEO(ţiu: vîrf ascuţit de stîncă). CEI(cei: a ţine calea dreaptă, a cere) TALI(tali: plecăciune) FIO(a fi) ASO(az: primul, eu) ON(on: neam, popor) TOR(tor: tizic, ocolul unde se închid vitele şi se formează tizicul) ESIA(a ieşi) A SILE(sila: fericire, cale, miel). PAE(pa-e: cinste, titlu onorific, a măguli) OPRE TOERI(toiri: a bate cu toiagul, a porni la drum) SIR(sira: urmaşii cuiva, şir) OMA(oamă: mamă) LIO(lie: minune, legătură) GETO TRAKIO. GOGI(gogi: a curăţa) PIO(pio: preot, credincios) ASTAGIO DENIA(denie: slujbă de seară în săptămîna dinaintea învierii) ROSO(rază: a revărsa raze, a străluci) RETI(redi: pădure tînără şi mică) SEIN(sein: cîntec ce se cîntă la culesul strugurilor). DIEO(sfînt) PAGE(pace) IOSIUS I(i: a merge) FI SIO(sii: a se sfii) AE(a-e: a se înălţa) BIO(bîie: pericol, necaz, atenţie). A SIO(sîi: a se sfii) RESI (rază: a străluci, a revărsa raze) FIRO(fir) TELU(tel: fir de metal auriu din care se face beteala) PELIU(peleş: ciucure, şnur care se petrece pe la mijlocul cămăşii naţionale) ON(on: neam, a însoţi) RITO(rit: credinţă, religie) GETO TRAKIO. SO PIE(pio: credinţă) DI(di: a spune) CEI(cei: a ţine la dreapta) ANU IO BIO(bîie: atenţie, necaz) TINI(a ţine) RIPO(rîpi: a săpa adînc, a umili) E TARE(tare: greutăţi, poveri) TOS(tos: mărunt, cu granulaţie fină). Medalion stînga: MAGL(mîgle: sfeşnic de lemn); Centru M(părinte, conducător) E(ede: a se ridica la ceruri) S(sent: sfînt) I(ig: uşă, a judeca) A(amin: bunăstare, fericire, necaz) G(geto). Rugăciunea(crezul) geţilor. Dreapta vertical: PTR(patri: ţară); orizontal: LTU (latu). Între medalioane există cîte o cruce iar deasupra lor este capul de bour!!!
Apa care curge cu repeziciune din vîrf de munte nu poate fi tăgăduită. Neamul nostru a fost ales primul să iasă din gunoaie şi să aducă laude prin miel, să se închine şi să ţină calea cea dreaptă. Această cinste nu s-a oprit aici şi a călătorit cu toiagul la urmaşii minunatei mame a geţilor şi tracilor. Cucernicul preot Astagio, într-o mică pădure a făcut o denie care revărsa raze de lumină şi a fost însoţită de cîntece. Sfîntul Iosius a mers şi s-a suit smerit la ceruri să ne scape de necazuri şi să ne aducă pacea. Credinţa geţilor şi tracilor este ca un fir strălucitor făcut cu mare sfială şi care revarsă raze şi încinge pe mijloc cămaşa(sufletul) neamului. Spun că dreapta credinţă este tot anul, eu atenţionez să fie ţinută cu mare dăruire pentru că este o povară mică. Medalioane: Sfeşnicul(lumina sfintei cruci) purtat de Mesia (rugăciunea geţilor) peste toată ţara.

T 60. Turnată pe la anul 35: ZURASIEO ON(on: neam, rude, a aduna, a însoţi) TUN(tuna: a urla, a batjocori) PIE(piu: credincios, preot) NO(uite! nu) POE(poi: pleavă de cînepă) ROGUE(a ruga) GOLO(a goli) ARGIU(argea: construcţie simplă ca un bordei, unde se punea vara războiul de ţesut, bolta unei pivniţe) SCITO LONGIE(lung, îndelungat) MOLIO(molîu: bleg, molatic, liniştit) DABO(cetate). ON(on: neam, a aduna) SO (aşa, astfel, a îndemna un cîine să atace) AT(at: cal tînăr, armăsar) TEGE(tăgi: negări) RO(rău) MONGOE(mangă: om încăpăţinat, ambiţios) AO(minune, uimire) I(i: a merge) ++++ . M(mato: conducător, părinte) ++ -C(cris: judecată)-X(geto)-X(gio: vioi)- I(i: a merge) NO(uite!) DABO(cetate) SCITO RAG(a rage, a răcni) NAOKI(năuci: a înnebuni, a ului, a prosti) BEZOE(bîzoi: muscă mare, viespe) OM COA(coa: cată să, trebuie să) RAE(răi: a se înrăi, a duşmăni, a tînji) BOE(boi: a murdări, a păcăli) IERO(iereu: preot) SO(aşa, astfel, a ataca). IPEN(ipen: sănătos, tocmai) GOPOE(copoi: cîine de vînătoare) RIUMIONO I(i: a merge) GEO(giu: vioi, repede) POR(por: stog, căpiţă, şiră) GENA(gina: vină, răspundere) PATRIA E DABO RAZI(răzi: a se învecina). ANO(anul trecut) RUP(a rupe) ON(neam, clan, a se aduna) DIEO(sfînt) KUE(cui: beat mort, ţeapăn) DUSU(a duce) RAGIO (rage: a plînge, a urla) SOE(soi: neam, a murdări) ANGE(angel: înger). SOE(soi: jeg, murdărie) ZOISTE(zoişte: zoi multe) RO(rău) ISTRIO ON(on: neam, rude) TRAKIO SOE(soi: neam, a murdări). I(i: a merge) NAI(năi: corabie, naos) NOTA (nota: a înnopta, a naviga, a pluti) SOE(soi: neam, a dormi) PIE(piu: preot, credincios) RUMIONU(român) NILOE(nilă: milă, a milui). PAR(par: a apăra) GIO(giu: viu, energic) POGON(pogoni: a alunga) DOE(a da) SCITO BOI(boi: chip, înşelăciune). ESO(a ieşi) GINOE(gini: a pîndi, a observa) PAZOE(păzie: piatră preţioasă) LOE(a lua) LINU(încet, pe îndelete). TRACO( traci) EDO(ede: a judeca, a şterge) AKNO(agnă: bucată de prescură din care se taie nafura pentru împărtăşanie) ON(on: rude, popor) NOLIO(nălăi: a năvăli) DABO GRONO SO. lll(Mîntuitorul) I(a merge) DUBLOZA (dublă: unitate de măsură de 10 litri, baniţă) MOLEIU(molîiu: bleg, liniştit). KOTO(a căuta) POLO(polei: îngeri, zîne, fiinţe supranaturale din basme) ADA(a aduce) NOUSE(nosa: haide! Hai!) M.(mato: conducător) E.(ede: preot judecător) DAPISEU. ZURASIEO DO(a da) GROSI(groşi: monedă de aramă care a circulat în Ţările Române, Ungaria şi Polonia) AN(anul acesta) OC(oca: pricină, datorie; oga: a achita restul dintr-o datorie) KITO(chit: achitarea unei datorii) ARMOSO SKITO.
Zurasieo, rogu-te să te însoţeşti(să pleci) şi să tuni împotriva preotului necredincios care este o pleavă de cînepă ce a golit(distrus) îndelungata linişte a argelei (comunitatea religioasă) din cetatea sciţilor. Astfel neamul, ca nişte cai nărăvaşi s-a întărit(adunat) în jurul acestui om rău şi încăpăţinat mergînd să nege minunea crucii. Aşa, după vioaia judecată a credincioşilor geţi şi a conducătorului, uite trebuie să mergi în cetatea sciţilor şi să răcneşti împotriva bîzoaielor nebune care au fost înşelate de preot şi tînjesc să devină OM. Ca un cîine de vînătoare românesc, vei merge repede şi cu folos pentru că patria are mare răspundere faţă de cetatea vecină. Anul trecut, după ce s-au îmbătat cumplit, s-au rupt de neamul sfînt şi s-au dus să urle şi să-i murdărească pe îngeri. Jegul şi zoiştea au trecut Istru şi la neamul din Tracia care s-a murdărit rău. Să pluteşti cu corabia, să mergi la aceste neamuri şi să-i miluieşti cu preoţi români. Să aperi cu energie şi să alungi înşelăciunea de la sciţi. Ieşirea(plecarea) să fie văzută ca o piatră preţioasă luată şi cercetată cu grijă. Astfel să năvăleşti în cetatea Grono la neamul tracilor şi să-i judeci(ierţi) dîndu-le nafură. Înzecita linişte a Mîntuitorului mearge peste tot. Haide, caută făpturile de pe cer(zînele) şi adu-le! Dapiseu, conducător şi preot judecător. Dă groşii armatei scite să fim chit pentru datoria din anul acesta, Zurasieo!

T 61. Turnată pe la anul 38: DITE(dite: zisa, judecata) GEMO(geme: a răsufla din greu, a fi plin de ură sau de tristeţe) TOE(toi: a certa) PETO(pită: slujbă, funcţie) SOCOTE POLCO (polcu: unitate militară în Tările Române la sfîrşitul evului mediu) DABO(cetate) GETO. CEODO(ciudă, ură) A ZERFI(a jertfi) OGO(oco: neam, popor) IGE(ige: a înfrunta, a avea grijă) O APLO(apla: simplu, fără meşteşug) KAPO LO DIEO(sfînt) ZOE. OSOE(osoi: tare ca osul, a se osifica) ON(on: neam, familie, a locui) DO IREZO(irează: stîrpitură, aducător de rele) POPOE(popoi: mălai subţire copt în spuză, pîine mică de forma unei turtiţe) STO DABO(cetate) GETO TRASO(trasă: încă odată, lovitură) I(i: a goni, a merge) SOI(soi: murdărie). PENTO(penţi: pinteni) DE(a da) NOEO(înnoi) OI ON(on: a strînge) KAPO NODO(nodă: a înnoda) I(i: a merge, a goni) ZABELO. ON(on: neam, a aduna) KARLOTO(carliţă: covată, albie) ON(on: neam, popor) MONGA(mangă: om încăpăţinat) TO GETO SO INTEO(întîia: a da întîietate). – M(mato: conducător). E(ede: preot judecător). DAPISIO I(i: a merge) M(mato: conducător). E(ede: preot judecător). ZOIRASIEO – KOTO(cotă: a căuta, a cerceta) POLEO(Pălie: sărbătoare din preajma zilei de Sf. Ilie, polei: îngeri) ADA(a aduce) NEO(nouă) IT(iţi: a privi ceva) GII(vii) IR(ire: alifie, unsoare) +. TIPA(ţipa: a arunca, a fluiera) ROSEO(a se roade, a se uza) I(i: a alerga) GONI PE GISEO(gisa: a visa) OI GENO(gena: mic, slab). PILO(pilu: bici din piele, văcar, murdar). NITOE(nită: uite! iată!) ZOE OI CACO OI NATI(nat: ins; nate: femeie, raţă, naţi: bărbaţi).
Zisa (judecata) cetăţii geţilor este plină de durere şi te ceartă pe tine în slujbă să dai socoteală pentru polc. După capul(înţelepciunea) sincer al sfîntului Zoe ai jertfit oastea neamului cu o ciudă nemăsurată pentru care trebuie să răspunzi(să fii pedepsit). Cît timp vei sta în cetatea getă vei fi tras (lovit, tîrît) şi vei fi gonit cu murdărie şi îi vom da acestui aducător de rele, pîine subţire şi mică, tare ca osul. Zabelo, vei da pintenii cu care te-am înnoit(numit comandant) pe care ţi-i vom lega de cap să fii alergat. La sărbătorile neamului toţi geţii să aibă întîietate în faţa acestui om încăpăţinat. Conducători şi preoţi judecători Dapisio împreună cu Zoirasieo. Adusă nouă şi privită cu atenţie vie, a fost cercetată de sărbătoarea Pălii şi unsă cu semnul crucii(judecata sfîntă). Acest înfumurat a fost trintit şi tîrît apoi alergat şi gonit cu biciul pentru că este un nimic. Iată Zoe! acest nimic este ori caca ori maca (raţă).

T 62. Turnată pe la anul 40: MATO BOERO BILTEO NI(priveşte!) OAK(oacă: spirit necurat care sperie copii) SOTIE(soţie) FO(fu) PERDUO(a pierde) TUE(tui: nebun, patimă). UNO (una) AO(durere, suferinţă) EDEO(ede: a ieşi, a muri, a se ridica) KUO OMO (oama: mamă, femeie) I(i: a merge, a goni) INDO(inde: unde. cînd) DU(a duce) REBEIO(rebela: a se răscula). NUA(no: ia!, iacă!) LO PUE(a pune) SO AGEIO(agie: conducerea unui ţinut sau oraş) ON(neam, a însoţi) SONTIO(şonta: a schilodi, a tăia în bucăţi) UNI OCINO(ocină: a stăpînă; pământ moştenit, moşie părintească). RODINO(rodină: neam, familie) AE CILEAR(chelar: pivniţă, beci; chiler: cameră mică folosită drept cămară sau locuinţă) KILO(chilă: unitate de măsură pentru cereale de 430 sau 680 litri, impozit pe cereale, surpătură, om de nimica, prăpădit, sărman) RO(rău) DABIO(cetate). SOIE(soi: neam, caracter, jeg, a murdări, a dormi) E GIEO(giu: viu, vioi) PRINO(prenoi: a înnoi, a relua, a face să fie astfel cum a fost) LUE(a lua) BETOE(beţie) MURSA(mursă: băutură fermentată din apă cu miere) BOIE(chip, înfăţişare) SATRE(şatră: neam, clan) IO POE(pleavă de cînepă). STOE(a sta) DABO(cetate) GETO RE(rea) KAONE(caune: ocne, temniţe) MANDUA(manduc: a orienta, a conduce) SIE(sii: a fi, a se sfii) SOARI DO(a da) COSOE(cosoi: parte a carului, şiret). ON(neam, a aduna, a locui, a însoţi) SONTE(şonta: a schilodi) RO(rău) SOE(soi: neam, fel, jeg, a murdări, a dormi) PLENOE(plenui: a jefui, a prăda) EDO(ede: a ieşi, a provoca, a da o lovitură) EGE(eg: a stăvili, a strînge într-o legătură, a cerceta). STO(a sta) IO AUROA (aorea: uneori, cîteodată; auros: auriu, luminos) ON!(on: neam, a aduna, a locui, a însoţi) UE(uliu) RE(rău) BATOE(a bate) POE(poi: pleavă de cînepă) GENEO (gena: mic, slab). GAREO(gară: clevetire, calomnie, mulţime zgomotoasă) [UN! !IU SOA IPUN(ipui: a se înfrăţi , a înnoi) SO ESE(a ieşi) IO NOE(nume, noi: a înnoi, apă neîncepută pentru descîntece, a tăcea chitic, a se îmbolnăvi) AKUE! (acuşi: imediat) !OTE STOE(a sta) PIEO(preot, credincios) DUR(tare) GIEO(giu: viu, vioi) AGI (N)KUE(acina: a-şi găsi refugiul, a se adăposti) UNO! !POE(poi: pleavă de cînepă) STOE(a sta) A LOIU(a lua) E ARMO(armă, încheietura braţului, coapsă) I? ON(neam, a aduna, a locui, a însoţi sau ION) MO! !NOI(noi: a înnoi, apă neîncepută pentru descîntece, a tăcea chitic, a se îmbolnăvi), noi) TRASO(trasă: încă odată, a lovi, a obliga) MAIRO(maier: mic agricultor din jurul oraşelor) BIRO(bir: impozit, taxe, nenorocire) N! !S?RUNIN(nin: ia!, uite!; nina: nani) ON(neam, a aduna, a însoţi) IO SOLIE! !UTE SONIO(a se sminti) SOI(soi: neam, fel, jeg, a murdări, a dormi sau OSOI: tare ca osul, puternic) OA(uimire) N! !ISIO(a ieşi?) SILUIE(silui: a obliga, a dispreţui) DAPIESO] Textul din paranteza dreaptă nu a fost desluşit pentru că imaginea are lipsă pe laterale cîte o literă la ultimele 6 rînduri de jos. Textul cu alfabet religios nu a fost desluşit.
Priveşte cum o nălucă a speriat soţia conducătorului boero Bilteo fiind cuprinsă de nebunie şi pierdută. Cînd eu am gonit împotriva răsculaţilor, o suferinţă a dus-o la moarte ca pe orice femeie. Astfel conducerea m-a însoţit la război pentru că răsculaţii au pus stăpînire pe moşia strămoşească. Acest neam de oameni de nimic ce locuieşte în căsuţe mici, a făcut rău mare cetăţii. Murdari şi vioi(gălăgioşi) şi-au reluat năravul beţiei cu mursă. Chipul neamului meu era murdărit de această pleavă de cînepă. Cetatea geţilor a cerut să fie conduşi şi să stea la ocnă rea(grea) iar soare să le fie dat cît un şnur. M-am războit cu acest neam rău şi murdar care prăda dar i-am dat o lovitură şi l-am stăvilit. Eu stau acum fericit. Ne-am adunat ca nişte uli şi am bătut rău mica şi gălăgioasa pleavă de cînepă. […]

T 63. Turnată pe la anii 55-70: N.(nobalo: conducătorul neamului, primul nobil) M.(mato: ocrotitor) DAGE (dage: adunare) BALO(bală: neam străbun) DU(a duce) AN LARMA (larmă, zgomot) OLORI(olore: a adia uşor, neregulat, vînt uşor) GEIO(cei: a ţine la dreapta) EMA(ima: a murdări) NOBALI BOENGEIO(boiangii, vopsitori). DAGIE(dage: adunare ) OSIE(osi: a se întări ca osul, cu putere) ON(on: neam, a strînge, a însoţi) SOTI(soţi, însoţitori) GEIO(cei: a ţine dreaptă) STI(a şti) DO(a da) ARSE – M(mato: conducător) – BOIRE(vopsire) RODU(rod: rezultat, muncă, folos) AE ZAIO(zai: apă cu gheaţă care se scurge primăvara pe rîurile de munte revărsate) GEOSO(jos) SE SOEZ(soiuz: bucăţică de piele cu care se repară încălţămintea, adăugire) FEM(a face). SURLA(instrument de suflat, rîtul porcului) RILO(rîlă: minciună) ROGEA(a ruga) GIGE (gigea: frumos) TUNDO(a alunga, a pleca) DU(a duce) IGE(ige: ochi, a privi, a înfrunta, a judeca) IO RIOMUNO (românul) ENIO CAMO(caime: notă, scrisoare oficială) SOPIO. SAR(vas de bucătărie) SEGO(sigă: substanţă minerală roşie folosită pentru vopsit) OPRO(a opri, a pune la popreală) – M(mato: conducător) - DAGE(dage: adunare) BALO (bală: fiară, strămoş totemic) POR(por: grămadă de fîn, stog) GEZUN DO(a da, a duce). KIEDER(cheder: pagubă) MEGAO(megal: foarte mare) SEGELO(sigila: a închide, a pune sigiliu pe ceva pentru atestare) LOE GUNI(gunni: cuptor). DO(a da) O PARGEO(părgan: pînză subţire şi fină) EN(in) SINO(sini: a vopsi în albastru) ARMOSOA. AGEO(agie: conducerea unei unităţi administrative, poliţie) SOI(soi: a murdări, jeg) ZOME(zamă: suc pentru vopsea) OPOZI(opozi: a opune). ESO(a ieşi) STRAGOE(a striga, strigătură) LOSEO(a lăsa) PURGENDU(a purcede) SARMISETUZO. AMIG(amic: prieten) LOTE(lude: nebun, zălud) LO DAGE IO GIILI(ghili: a înălbi o pînză prin înmuiere în apă şi expunere repetată la soare) ARGI(argea: război de ţesut) INA(ină: fibră) UM(um: femeie pricepută, plină de dibăcie) FOFEAZOE(fofează: tălpile războiului de ţesut) ++ TALI(tali: plecăciune, închinări) PIKONI (picni: a atinge, a urmări) SIBIO ONSO(uns, ales) BABE LO IEO(a lua). GEZINO, GAIESIO TALI(plecăciune) SARMISETUZO. M – U – E – G – M(mue: gură; G(Gezuno): M(mato: conducător) DOSE(a ascunde) ROK(roc: palton scurt care se purta la ţară) – BOI(a vopsi) GEROMEO(geremea: amendă, lucru de proas- tă calitate) DAGE(adunare) BALO(neam străbun).
Nobilul conducător al adunării neamului a dus la lucru anul trecut cu multă larmă(zgomot) nobililor boiangii dar ei au feştelit-o peste tot. Conducătorul puternicei adunări i-a strîns pe toţi soţii care ştiau că rodul vopsirii(pînza) a fost dată cu arsuri iar de sus pînă jos erau făcute numai pete. Pentru că minciuna a fost cîntată frumos şi cu rugăminţi, eu românul Enio, la scrisoarea oficială a Sopiei, am pornit să o duc pentru verificare(înfruntare). Vasul cu sigă(vopsea roşie) oprit(pus la adăpost) sub un stog de fîn, mi-a fost dat mie de către Gezino, conducătorul adunării neamului. Pentru marea pierdere pricinuită, eu le-am închis cuptorul. Le-am cerut să dea înapoi pînza fină şi subţire din in vopsită în albastru pentru armată. Poliţia a fost murdărită cu vopsea de cei ce s-au opus şi au ieşit strigînd să fie lăsaţi să meargă la Sarmisetuzo. Pe aceşti prieteni nebuni eu i-am adunat şi i-am pus să albească pînza de in vopsită cu pete şi făcută de femeile pricepute la războiul de ţesut. După sfinte închinări, babele au ales să ia şi să urmărească lucrarea la Sibio. Gezino şi Gaiseio plecăciuni din Sarmisetuzo. Judecată cu gura conducătorului Gezino: Pentru că au dosit haine vopsite să fie amendaţi de adunarea neamului.


T 64. Turnată pe la anul 70: SARGEDAB (porunca nobilei cetăţi - chemare la oaste) DITE(zisa) GE(ge: nobil) NOSTEO DAGEO(dage: adunare). SOTO(soţii) BALO(bală: fiară, strămoş totemic, steagul geţilor) DIEGEO PRINDE(a lua la armată) ROTO(unitate militară roată, adunare) GEO(giu: viu, energic) ONSO(unse, fericite, binecuvîntate) LETOLE(leţele: lemne subţiri cioplite şi folosite la construirea caselor din lemn sau a gardurilor, aşezare) RUMUNO( române). SOT(soţ, tovarăş) DO-MI(dă-mi) GIO(giu: vioi, energic) COSE(case) DOSOS(dusăşi) ARMOSA(armata) STO(a sta) PI TODI(tăţi: toate, toţi) ON(on: popor, familie, a strînge). CERE SODE(şade) SINOTU(sinetu, sinodu: adunare bisericească) GEO(giu: vioi, ardoare) PRIGI(priveghi) LONO (lună). EA SON(son: modestie, simplitate) DIO(sfînt) SOPIO SIE(sii: a se sfii) SERO(seară, pe înserat) TATO(taţii, părinţii) PIO(credincios, pios, preot) A GENO(gini: a urmări) POSER(pozor: atenţie, respect) A NOSTIO(noastră) DAGEO(adunare). TRASO(turnată) + PETOSIO.
Porunca nobilei cetăţi – chemarea la oaste. Zisa (judecata) nobilei noastre adunări. Diegeo şi însoţitorii steagurilor de luptă să meargă în binecuvîntatele aşezări ale românilor şi să facă o vie adunare a locuitorilor pentru a lua(prinde) la oaste. Fiecare casă şi familie să dea un soţ(luptător) vrednic şi să se ducă la armata care are nevoie de toţi luptătorii. Să cerem ca la ivirea lunii, sinodul să se aşeze repede pentru priveghi. Seara, armata va fi dusă cu simplitate şi sfială pentru închinare sfîntului Sopio şi marilor preoţi care urmăresc cu atenţie adunarea noastră. Trasă (turnată) de credinciosul Petosio.

T 65. Turnată pe la anii 75: DACO ARMOSA SONTA(şonta: a schilodi, a tăia în bucăţi) ROMUNO(români) DUSA GEOSIO(jos, sud) SIO(sii: a fi) ROTOI(rotoi: roată mare, a se aduna) PANO(păna: a înlocui) FACIO(a face). AUDEO I(i: a merge) KOSO(coş: tabără militară) A BIR (bir, obligaţie) SA. SOIMOI(şoime: şoimane, iele, şoimăriţe) IR(ire: alifie) TASO(tasă: cană) GILA (gilăi:a urmări, a rîvni) AKO SAGEO(şagă: glumă) BORISA(borese: neveste) E AGERA CASE ROCO(roc: haină scurtă ce se poartă la ţară) DACO ARMOSA(armata). LU DEO(a da) IU(iu: chiuitură) APARO SE KAPO DAGE(dage: adunare) BIALO(bală: fiară, neam, străbun totemic) SO SINTO(sîntă: sfîntă, a sfinţi, Dumnezeu) NOBALO(nobili).
Românii să se ducă jos(sud) şi să se adune pentru a înlocui armata adunării(dacă) care face război. Să audă şi să meargă în tabăra militară fiecare cu obligaţiile sale. Doftoroaiele să pregătească multe căni cu alifie iar în case, glumeţele şi agerele neveste să urmărească cu rîvnă acul prin hainele ce le coase pentru armata dacă. Înainte de a pleca la război, capul adunării neamului împreună cu nobilii s-au închinat în faţa Creatorului(lui Dumnezeu) din veneraţie şi au dat o chiuitură.

T 66. Turnată în anul 89: DAGI(dage: adunare), BALO (bală: fiară, strămoş totemic, steagul geţilor) DII(dii: a se sfătui, a socoti) GEREN(geremea: amendă, lucru de clacă) GEA CE FUSKO GERUTO(cerute). DAGI BALO SIO(sîi: a se sfii) ROME TOSO(tosăni: a înghesui, a apăsa) DIE(die: întîmplare) SOAGE(soage: a rupe dintr-o bucată de aluat şi a da forma pîinii, a frămînta) AOSO(a auzi) PAGEO. DIE(die: a sfătui, întîmpalre, a conduce la judecată) SIGE(sigă: vopsea roşie obţinută din minerale) GOI CAPO RUMU(N) AOSO(a auzi) KANO(căni: a boi vitele în frunte pentru a fi deosebite de cele străine) SKARO(scări: a vopsi în degradeu) TUTA(tută: prost, rău, a alunga) SO DAGEO(dage: adunare) TRESET(treclet: blestemat).
Adunarea neamului a judecat(socotit) poverile ceea ce Fusco a cerut. Adunarea neamului se teme de apăsarea Romei şi frămîntă întîmplarea cum să se auză pacea. Dacă judecata nu este bună, atunci românii cu capetele goale(descoperite; poporul) să audă(auză), să ne cănească cu boia roşie scărindu-ne şi astfel să ne alunge ca pe o adunare blestemată.

T 67. Turnată în anul 89: DITE(zisa, judecata) GE(ge: nobil) NOSTEO DAGEO(dage: adunare). TOGEO(tocăi: a vorbi vrute şi nevrute) RUMUNU(români) SO STOP(a opri). TO AGIE(agie: conducerea unui ţinut, putere) ON(on: familie, neam) POSERE(pozor: atenţie, respect) A NOSTEO DAGEO(dage: adunare) SO(so: a trimite repede, a satisface) ROME SO AOSO(a se auzi) SARMISETUZO. SOCOTO(a socoti, a aprecia) POLO(polei: îngeri, fiinţe supranaturale din basme) BOI(chip, făptură) CIRO(ceru) SOLI SI TODE(toţi) FIO(a fi) PAGIE(pace). ODIU(odie: ura, scîrba) FISE UN BISICO ADES DIIO(sfînt) ZABELO. TRASO DIE(sfînt) GITII ILIAR (illar: aruncarea suliţei, a străpunge) CUI GETI IA(uite! atenţie!) ZUROBADO.
Zisa(judecata) nobilei noastre adunări. Neîncrederea românilor să se oprească. Fiecare familie are datoria de a avea încredere în adunarea noastră care vrea să trimită la Roma o delegaţie să se audă şi glasul Sarmisetuzei. Să cerceteze solii, chipul îngerilor de pe cer astfel ca pentru toţi să fie pace. Ura este ca o pisică cum spune adesea sfîntul Zabelo. Trasă(turnată) în sfînta Geţie(Gitii) şi gravată cu cui(dalta) cu atenţie de getul Zurobado.

T 68. Turnată în anul 89: DAGI(dage: adunare) BALO(neam străbun) ON(on: neam, a locui) SOTI(soţi; a se însoţi) GEO(giu: viu, vioi) DUMAE(dumăi: a discuta) ROBIRO(captivitate, robie) DAGIO(dage: adunare) AI ROZA(trandafir, roşu deschis) NIO POE(poi: pleavă de cînepă) NOBALIEO(nobilii) ZEBE(zeberi: a sechestra, a confisca). LATO(lată: mare, întins) REIU(rău) DAGIEO(adunare) KUE(cui: ţeapăn, nemişcat) KORO(coroi: a bolborosi) LEO SAMITOE(samite: pesemne). AZO(az: eu) LUE(a lua) DEO(sfînt) ZABELO PU(pu: a striga, a chema) DO(a da, a duce) ON(on: neam, rude, a locui) SENT(sînt: sfînt, Dumnezeu) BEI(a bea) RODIE (rodie: creaţie, întemeiere, neam, familie) LO SAR(sar: vas de bucătărie) SEGE(săget: sărman, sărac, copil fără părinţi). IO – G(Gezino) DIE(die: a spune) SIO(sii: a fi) BIE(bîie: pericol, nenorocire) SINO(sinie: tavă mare de metal folosită pentru copt plăcinte, masă joasă rotundă cu trei picioare) ARE(ar-e: a lăuda) SANDO PANTELO RUMUNO(românul). SOLIE (sol, mesager). MATO (conducător) DAGIO(adunare) A LOE(a lua) ED(ed: a declara, a judeca) SOALGE(soage: a se frămînta) RO(ra, re: rău) ROTO(răţoi: a certa, a batjocori) PANO(păna: a schimba, a înlocui) FUSCO. KOTO(cotă: a cerceta) POLO(polei: îngeri, fiinţe supranaturale din basme) BOI(chip, imagine, statură) CERO(ceru) KOA(coa: trebuie să, caută să). ION SO ENEO RISE(rîsui: a viola o femeie) RIO(rîu) - + - SENIC(senic: ţesătură de cînepă pentru rufe de corp, basma de culoare închisă) LOE(a lua). E(e-de: sanctuarul unde se judecă). M(mato: conducător). D(dabo: cetate). E(ede: a judeca, a declara) KIRI(cheri: a pieri). TALI(plecăciuni) PICO(pică: stropi, a se nimeri) SARMISETUZO E(ede: preotul judecător). M(mato: conducător).
Adunarea neamului a strîns locuitorii să se însoţească la discuţii vii despre robia florii nobilimii noastre care acum este ţinută închisă ca o pleavă de cînepă. Marea durere a înţepenit adunarea şi pesemne abia bolboroseau între ei. Eu îl chem pe sfîntul Zabelo să mă ia pentru că a dat neamului zamislit(sfînt) de Dumnezeu să-şi bea existenţa viitoare cu vasul sărăciei(copilului fără părinţi). Eu Gezino spun că nenorocirea ne-a fost adusă pe tavă de lăudărosul român Sando Pantelo. După o frămînatare grea, conducătorul adunării a luat decizia să înlocuiască solia trimisă care a fost batjocorită de Fusco(Fuscus). Trebuie să cercetăm chipul îngerilor care aleargă pe cer. Ion şi Eneo au siluit(violat) o călugăriţă la rîu şi i-au luat hainele. Preotul judecător şi conducătorul cetăţii i-au judecat şi condamnat la moarte. Multe plecăciuni din Sarmisetuzo. Preot judecător, Conducător.

T 69. Turnată în anul 89: MATO(conducătorul) DAGE(dage: adunare) BALO(bală: neam străbun) SO ON(on: a lega, rude, a locui, a strînge) TURNO(a întoarce, a înturna) DESI(des, mereu, mult) NO(nu) PANTELO RUOMUNO(românul) SO MIZERA(mizera: a trăi în mizerie) TO ONANG(onanie: om slut, rău, pocitanie) BOLO(boli: a zăcea bolnav timp îndelungat) KOPO(copă: cană de l litru, ulcior, toc înalt de cizmă, fund de pălărie) NOA(noi) IO. DIBO(diba: butuc, obezi, instrument de ţinut prins de gît, mîini sau picioare un vinovat) ALO PAITE(paiţe: haină cu care se îmbracă minerii) DA TAO(tău: iezer, baltă, prăpastie) NA(a da, a privi) SOGI(sogi: a rupe aluatul în bucăţi pentru pregătirea pîinii) A TOI(toi: ceartă, luptă, a mustra, a calma) SE. IO ON(on: a strînge, rude) TI(ti: a înfrunta, a lega braţele) AG(ag: loc, parte, a aranja) FOMA(a răbda foamea) TRUP FIO(fie) MUTRA(mutră: cap, supărare, obrăznicie, aroganţă) LO ZODI(zodie). ON(on: rude, a strînge) KOSO(cosoi: cureluşe din nuiele de salcie cu care se leagă cercurele pentru buţi, şiret, curele) MERO(mere: a merge) ON(on: a locui, rude, a se însoţi) APO(apă) FIEROM(fieros: sălbatic, cumplit) ZAMOLXIU. AG(ag: a pune la punct, a face) SIME(simie: maimuţă) SOMA(sama: socoteală, bir în bani) REGO(regea: rugăminte, sprijin) ZABELO OG(og: ochi, a vedea) PATO(pată) MALO(mălos: mîndru; mala: a netezi) ARMOSO + D(dage). + DUE(a duce). ZI(a spune) OMO(oamă: mamă, femeie) SARMISETUZO NOBALO ATO(aţi: cai buni de călărit) MATO(conducător) DAGEO(adunare) BALO(neam străbun) TRASO(trasă: a repeta, a se întoarce la început). KOTO(cotă: a cerceta) POLO(polei: îngeri, fiinţe imaginare din basme) BOI(imagine, chip, înfăţişare) CERO(ceru). G(geto) B(balo) M(mato) D(dabo). ON(on: a strînge) MAU(gură, a închide gura cuiva) AMEN(amin: nenorocire) EGA(e-gi-a: mireasă) A FOC RO(rău) TALPIKO(tălpigi: şosete scurte pentru femei care acoperă numai laba piciorului, tălpi de lemn prinse cu cureluşe de picioare).
După întoarcerea românului Pantelo, nu a trecut mult şi eu, conducătorul adunării neamului l-am legat şi am trimis această pocitanie să zacă în mizerie fără băutură, haine şi încălţăminte noi. L-am pus în obezi şi i-am dat haina de condamnat, l-am pus să privească prăpastia în care se va rostogoli ca un şuvoi. Eu i-am legat rudele pe loc, astfel ca trupul să le fie chinuit de foame iar obrăznicia lor să fie lăsată în voia sorţii. I-am adunat grămadă şi i-am pus să se însoţească cu apa fioroasă a lui Zamolxiu. Această maimuţă şi-a făcut socotelile şi a cerut iertarea lui Zabelo pentru ca pata ce se vede pe frumoasa armată a sfintei adunări, să fie ştearsă. Zi! sfîntă mamă Sarmisetuzo, conducătorul adunării neamului împreună cu nobilii se pot întoarce călare la tine? Încă odată să fie cercetate chipurile îngerilor de pe cer. Conducătorul adunării neamului strămoşesc şi a cetăţii geţilor spune să strîngem din dinţi pentru mireasa nenorocită altfel va fi foc mare (rău) la tălpici.

T 70. Turnată în anul 89: SOBIO – DU(a duce) – PAGIO(pacea) – A(amen: linişte, bunăstare, necaz) ON(on: neam, a însoţi) PERO(peri: a muri, a dispărea) SIEA(sia: comandă care se dă unei bărci pentru a merge înapoi) RIOMUON(românesc) ODIU(odiu: scîrbă, ură) MATEO. DAGIO(dage: adunare) EGE(ege: a spune, a cerceta) STOE(a sta) ATE(aţe: fire, legături) RO(rău) DU(a duce) A BENDOSE(bindisi: a-i păsa, a se sinchisi) DOE(a da) SUNO(sună: murmur, răsunet, vîlvă) ON(on: neam, a locui) SOI(soi: a dormi, a murdări) IBO(iboste: iubire; iub: iubire). FAPTO(loc, fapte) EDIE(ede: a judeca, a provoca) SO APLO(aplă: simplu, fără meşteşug) DE(a da) ROGIA(a ruga) GOE SAR(salt, alergătură) FITE(fiţe: nazuri, mofturi, şmecherii) ZEO(a zice). ZABELIO DEO(sfînt) ESEA(a ieşi) SOKUE(socuti: a pica în socuti: a se sminti, socie: teren acoperit cu soc) STOI(a sta) I(i: a merge, a alerga) AGE (agie: conducere, putere) OSIE(puternică) LESO(a lăsa) DOMUI(dumăi: a discuta). GEOKUE(giuca: a juca ) IGE(ige: ochi, a înţelege, a avea grijă) GOMU (gomon: adunare, sfat). TOE(toi: încăierare, luptă) IOB(iub: dragoste, iubire) FUSKO DESI(a înghesui, a îndesa) NO(nu, uite!) LO GERIN(girin: a tîrî pe pământ, credincios) GOLU(sărac, dezmoştenit) DIEGIO – I(i: a merge) ON(on: neam, rude, a aduna) PERO(peri: a muri, a dispărea). SIA (sia: comandă care se bărcii pentru a merge înapoi) ORI OMU. NO(nu, priveşte!) SOSE(a sosi) TO ISOB(isop: plantă folosită ca medicament sau la spălarea petelor) DO(a da) SO ASUDO(a asuda, a transpira). II+++++(Mîntuitorul în adevărata credinţă): I(i: a merge) OBOL(contribuţie modestă) IO POE(poi: pleavă de cînepă) GRONI(gromi: slujbaş tînăr). I(i: a merge) II(Mîntuitorul) SEO(sii: a se sfii) ON(on: neam, a însoţi, a locui) TURNI(a înturna, a reveni) SO ARMOSO(armata) SEDU(şedă: în subordine). LO TALI(tali: plecăciune) PIKO(pica: a se aşeza, a veni) RIOMUNO DES(îndesat, adesea) DEO(a da) TEROS(teros: burtos, umflat) SIND(sindie: ispravnic) PRIO(prii: a-i fi cuiva binevoitor, binefacere) PARGIO(parcea: bucată mică din ceva, legătură) PROE(prie: ajutor, bunăvoinţă) NOBALIO DAGIO(dage: adunare). TRASO(încă odată, lovitură) ON(on: neam, a însoţi, a locui) ANGEO (angel: înger) MAERO(maier: mică gospodărie la margine de oraş, fermier) BIRO (bir: impozit, nenorocire) DU(a duce) SARMISETUZO. IO.G. + - II – M- + ..R+O ..G.G.I.R.L.O.P.G.M. Textul de jos(trei rînduri stînga şi dreapta imagine) scris cu litere mici nu a fost desluşit.
Sobio du pacea. Amin. Neamul românilor a căzut în luptă iar cei ce s-au întors sînt plini de ură împotriva lui Matei. Adunarea a stat şi a cercetat unde duc legăturile rele, i-a păsat pentru că a dat vîlvă în neam (locuitori) şi le-a murdărit iubirea(încrederea). Faptele date spre judecare sînt aşa de simple încît Goe trebuie să alerge să-şi zică rugăciunea(iertarea). Sfîntul Zabelio a spus: să iasă din sminteală, să alerge la conducere şi să stea cu putere pentru a fi lăsat să-şi spună păsul. Adunarea va înţelege situaţia. În lupta cu Fusco, cînd săracul Diegeo a fost înghesuit(încercuit), credinciosul lui nu se mai vedea. Neamul a mers la moarte. Ori te întorci înapoi(părăseşti lupta) ori eşti Om. Cît despre isop, nimeni nu a sosit să le dea cînd erau atît de obosiţi. Sfîntul Mîntuitor în adevărata credinţă m-a pus pe mine umilul să alerg împreună cu tinerii slujbaşi pentru a aduna obolul de răscumpărare. Cu sfială neamul a mers la Mîntuitor(s-a rugat) pentru a reveni astfel în corpul armatei. Pentru salvarea lor, un ispravnic burtos şi îndesat a dat spre priinţă, o legătură(parte din bani) pentru ajutorul nobililor adunării. Încă odată îngerii i-au călăuzit pe micii gospodari să adune birul şi să-l ducă la Sarmisetuzo. Eu credinciosul G. în Mîntuitor împreună cu credinciosul M(mato: conducător?)…

Stînga: M(mato) D(dage: adunare) B(balo: neam străbun) S(Sarmisetuzo) G(geto); Dreapta TAPO(tapă: tăietură, crestătură pentru a îmbina două lemne) PANTELO + ST(Sarmisetuzo) DABO(cetate) GET(geto).
Stînga: Conducătorul adunării neamului get din Sarmisetuzo.
Dreapta: Incizată/rizuită de Pantelo în Sarmisetuzo, sfînta cetate a geţilor.

T 71. Turnată în anii 89 sau 90: DAGI(dage: adunare) BALO(bală: fiară, strămoş totemic) GE(ge: nobil, cinstit) IO ON(on: neam, a strînge, a aduna) TUR(cerc, raită) NIO DU(a duce) CAE(căi: a se plînge, a necăji) TOBE DOE(a da) ZABIELIEO. EDO(ede: a spune, a provoca) DAS(tas: tipsie, taler de cîntar) ZOOE(zoaie: spălătură de vase, apă murdară) SAGA(şagă: glumă, poveste). NO SARGE(sarghie: pînză rară de sac folosită la împachetat sau ca ştergar de picioare) GIOSO(jos) TIGIO(tigi: a coase marginile unei ţesături care se destramă) DOE(a da) PANTELO GOIE RUMUNO(românul). SO PRISO(a prinde) EI(a lua) SESIA(sesie: parte de teren dintr-o moşie pe care o putea transmite ţăranul; moşie) OLOE(ulei, a unge cu ulei, a străluci ca uleiul) GETO SARMISETUZO. SOE(soi: jeg, murdărie, a dormi) TESO(teşe: vite cu coarnele îndoite înapoi) MITO(miţe: lînă scurtă tunsă întîia oară de pe miel) KAPEO(cap) POE(poi: pleavă de cînepă) STO(a sta) DAGE(dage: adunare) IO. GOE CHIERI(a pieri, a agoniza) GOE(goi: săraci) TE ZOE(zoi: spălătură de vase, apă murdară) GIO(giu: viu) FOSE(fu-se) LOE(a lua) I(i: a goni) TRASO(trasă: încă odată) NOEU. KOTO(cotă: a căuta) POLO(polei: îngeri) BOIGIE(buicie: a fi arogant) ROG DIEGIO. BISI(a bîzîi: a plînge, a sîcîi) NO (sfînt) DAGI.
Eu am strîns în jurul nostru nobila adunare a neamului străbun ca să ducă cu tobe plîngerea şi să o dea lui Zabelio. El va cîntări şi va judeca murdara poveste. Pînza netigită(gogomănia) pentru şters picioarele ne-a dat-o românului Pantelo Goie. Să fie prins la moşia lui să-l luaţi şi să-l aduceţi la strălucita Sarmisetuzo a geţilor. Vita murdară din el, cu coarnele îndoite înapoi să-şi pună pe cap miţe de oaie cît eu voi sta în fruntea adunării. După noua trasă(judecată) vei fi luat şi gonit Goe şi vei pieri sărac pentru că eşti un gunoi viu. Cercetează îngerii, renunţă la jumătate din îngînfarea ta şi roagă-l(cere-i îndurare lui) pe Diegio. Să nu-i mai bîzîi(sîcîi) pe dreptcredincioşii adunării(preoţii judecători)!

T 72. Turnată pe la anii 104 sau 105: DURO ADE(haide! să mergem) USORA(uşura; a scăpa, a elibera) SILEO(silă: supărare, constrîngere) DABO(cetate) GETO ERI(ieri) GERIEO(geri: a adulmeca, a înţelege) DU(a duce) MATO(conducător). I(i: a goni) RUPEIO (rupe: a împrăştia, a frînge) ON(on: neam, locuitori) SARMISETUZO. SIA(sia: comandă care se dă ambarcaţiunilor pentru a merge înapoi) UDITO(hudiţă: drum în sat, fundătură, impas) NUBI(cavaleria romană era formată din nubieni şi după primul război, au rămas să supravegheze Sarmisetuza) DAEO(a da) ON(on: neam, a strînge) TALUE(tîlui: a se întîlni) FI(a fi) GEIO(giu: vioi, plin de energie). MEGAE(mega: foarte mare) SO DURO UNSEI(unsuri: a unge, a umple) FO(a fi) TRUPEU(trupa: a se uni, oaste) DAEO(a da) ON(on: neam, a aduna) SOLORIO(soldă). GEIO(giu: vioi, plin de energie) E LIEO(lie: minune, încîntare) MARO(mare) FERO(feri: a păzi) ARMOSO(armata) E PRINOE(prenoi: a înnoi, a face din nou să fie cum a fost). UIE(uie: uliu) GEO(giu: viu, vioi) DU(a duce) DIEGEO PARORE(părere, gînd) KAUE(căui: strigăt de nebun) GEO(giu: viu, vioi) SOE(soi: neam, fel) PRENO(prenoi: a înnoi, a face din nou să fie cum a fost) TURIMIEO(turme) LUE(a lua). BENI(bine) DO(a da) MAERO(maier: mic agricultor de la marginea oraşului) BIRO(bir: împozit, taxe). DUE( a duce) KOTO(cotă: a căuta, a cerceta) POLO(polei: înger) EG(eg: a îngrămădi laolaltă) I(i: a merge, a goni) GERI (geri: a închide gura cuiva) LO ROE(roi: pui de căprioară, a pleca) DABO(cetate) GETO. TRASO(trasă: încă odată, lovitură) ON(on: neam, locuitori) SARMISETUZO. BASELEO ADE(haide!) USO(uşui: a ieşi) DURO TRASOE(trasă: a scrie, a obliga) DUE(a duce). LO KOTO(cotă: a căuta, a cerceta) POLO(polei: îngeri, fiinţe supranaturale din basme) BOI(boiu: chip) CERO(ceru) LO PANTE(panţe: haine uzate cu care se îmbracă minerii) DA(a da) TOLOE(ţoli: a se îmbrăca deosebit). BIRI(bir: impozit, nenorocire) KOGI(gogi: a curăţa, a boli) LEO(leu) DU(a duce) ED(ed: a da o lovitură, a cobori) MATIO.
Ieri conducătorul şi clerul(preoţii judecători) i-au cerut lui Duro să iasă din cetatea încercuită a geţilor şi să se ducă pentru a o elibera. Să alerge cu mare grabă altfel neamul Sarmisetuzei va fi împrăştiat(distrus). La întoarcerea din acest drum, să dea pe la neamul nubienilor să se întîlnească dar să fie plin de vioiciune(putere de convingere). Astfel Duro să ungă cu soldă foarte mare trupa care este adunată. Ar fi o mare minune vie ce ar păzi armata care trebuie să se refacă aşa cum a fost. Gîndul lui Diegeo să zboare ca uliu, să fie dus repede ca un strigăt de disperare la cei cu suflet(caracter) viu să refacă turmele luate(jefuite). Micii agricultori să-şi dea cinstit impozitele. Du-te şi cercetează îngerii(zînele) îngrămădiţi laolaltă dacă vor goni şi vor închide gura puiului lor de căprioară din cetatea geţilor. Locuitorii Sarmisetuzei au fost iarăşi loviţi. Basileul Duro să iasă şi să ducă această scriere. Să cerceteze chipurile îngerilor din ceruri dacă sînt îmbrăcate cu haine uzate sau haine de sărbătoare. Să ne curăţăm de nenorociri ca nişte lei şi să ne ducem cu Matei pentru a da încă o lovitură.

T 73. Turnată în primăvara anului 106: DUCE TERO(tira: a trage cu săgeţi) ON(on: neam) MEZIO ENEIO. AIO NOSTRI DABI(cetate) AT(at: a se opune, cai buni de călărit) NILO(milă) ONSO(unse: neam liber, ales de Dumnezeu) LETOLE(leţele: şipci de lemn folosite la construirea caselor de lemn şi a gardurilor) RUMUN(român) SORA(sora) DA. I(i: a merge) COSEN DONE ON(on: neam, a însoţi) CERI SO SEFON(sefer: expediţie militară) TIO(cuvînt cu care se alungă animalele) DIA(die: cuvînt folosit pentru a îndemna caii la mers) GRPU NOBALI SA NOSTIO DABI IASO DEO(a da) SONTIO(şonta: a schilodi) SE ROTA(a aduna, unitate militară) GORIO (gurea: a se căţăra) ON(on: neam, a însoţi) A SOTO(soţi) ZIO(zi) ENIO. LAM(lam: îngerul păzitor) FALOSOTI IO ENO SENIC(senic: ţesătură de cînepă pentru lenjerie de corp sau feţe de masă) LO. TRASO(turnată) BASILIEU DURO ESE(a ieşi) RIO(rîu) DABO(cetate) SETUSO (principală). ROME TEMO(teamă) LUEIO(a lua, a cuceri) MAIRE(mare) BIRIO(nenorocire) CAPO(capu) ON(on: popor, a locui, neam) SARMISETUZO.
Du-te ca o săgeată la neamul lui Eneia din Mezia. Ai noştri apărători ai cetăţii şi locuitorii liberi din aşezările române cer să-i daţi sprijinul şi mila neamurilor dace surori, lui Cosen, să se însoţească cu cei strînşi şi astfel să facă expediţie militară. Ca nişte cai alergaţi, grupul de nobili din cetatea noastră se adună, coboară să îi hărţuiască şi să lupte în fiecare zi Eneo! Eu cer îngerului păzitor să te călăuzească cu chibzuinţă cu pînza lui albă, Eno! Povestită de basileul Duro care a ieşit pe rîu din cetatea principală. Ne temem că Roma va lua(cuceri) Sarmisetuzo şi atunci mari nenorociri vor veni pe capul locuitorilor ei!


T 74. Turnată în iunie sau iulie 106: DETI(dite: judecata) +(cler) M(conducător). DURO COZEN DOSO(dosi: a ascunde, a o lua la fugă) KATUN(cătun) ATO(aţi: cai buni de călărit) DES(îndesat) RUMUNU(române) SORECA(sorică: zgîrcită, bogat) ON(on: neam, a aduna) IZIBE(izbi: a ataca, a trînti la pămînt) ON(on: soţ, a însoţi) MESIO. DURO FAC SUCIEO(suci: a învîrti, a schimba direcţia) OI SIR(şir) ENTIA(înîia: a avea întîietate faţă de ceva) DECIO(a decide) TOROSIO(torosie: flecăreală, discuţii îndelungate) GINI(gini: a observa, a spiona) LO REI(rege) BILO SARMATO. DIE (die: a spune) EAZIGIO RAGE(ragea: rugăminte, cerere) NAI(năi: corabie) LO UMO ON(on: neam) PERIO(peri: a muri) SO BIS(bizui: a se sprijini, a avea încredere) PA SOSE(şoşea: înşelătorie) IO. GATI(a găti, a isprăvi) STE(a sta) REPO(repi: a duce cu sila, a încînta) SONTA(şonta: a schilodi) NOS TERO(arcaşi) SARMATO. EAZIGIO DU(a duce) PIO(piu: credincios) GERENTEA ADES. IO DURO RADU TRI GAIU(gai: pădure la şes) SARMATO EAZIGIO SE ON(on: a strînge, neam) PERGILA(perghela: cerc, zidărie făcută în arcadă) RUMUNU SO DURO KOZEN. DOE(a da) SORA(sor: soare; sora: a sta sub căldura puternică a soarelui) SI TOPIO(a topi) SECI(seci: parapet, întăritură din copaci tăiaţi) NILO(nili: prăştii) RE(răi) BILO A ESIE(ieşi). DIE(die: a spune) SO(aşa) NIKO(nica: biruinţă) SAU PO(po: a striga) SOSI ONKA(onca: neam, popor) SERA(seară, a se întuneca) TO RUMUNU(români). SO DIOGIO PURCEDEMU(a purcede) I(i: a merge) SONTO(şonta: a schilodi, a tăia în bucăţi) LO PIO(piu: credincios) LO. TRASO ST(Sarmisetuzo) P(pio: credincios).
Hotărîrea clerului şi a conducătorului. Duro Cozen du-te fuga în cătunele dese (pline) de români avuţi, adună-i cu cai buni de călărit, însoţeşte-te cu ei şi izbeşte (fă război) în Mesio. După ce vei face această întîietate, în şir (următoarea) vei schimba direcţia şi vei decide să observi şi să discuţi îndelung cu regele Bilo al sarmaţilor. Cu o corabie să fii cu rugămintea noastră la iazigul Umo să ne sprijine fără înşelătorie, altfel neamul meu va peri. După terminarea şederii, să aduci pentru războiul nostru pe faimoşii arcaşi sarmaţi. La fel să aduci pe credinciosul iazig Gerentea. Eu Duro Radu împreună cu sarmaţii şi iazigii ne-am strîns şi am trecut prin trei păduri pînă am format un cerc(corp) împreună cu românii lui Duro Cozen. Înrăiţii prăştieri ai lui Bilo au ieşit din întăritura lor pe un soare care dădea să te topească. Aşa am spus: împreună biruinţă sau va sosi strigătul de sfîrşit (întunericul) pentru toţi românii. În frunte cu Diogio am purces fiecare şi am mers la războiul lui(locul lui de luptă) şi cu credinţa lui. Trasă(turnată) în sfînta Sarmisetuzo.


*articol preluat de pe www.ariminia.ro

Tablitele de la Sinaia (T43 - T57)

T 43 Turnată de boero Bisto. Semicerc sus: COO (coa: trebuie să) IRIM (irimă: inimă) GETO MECO(meci: a lovi, a izbi) ON(on: neam, a aduna, a însoţi) MEGAL(megal: funcţie mare) CENEO(ceme: creştetul capului) GINOE(gini: a observa, a cunoaşte) ZOALO(zoală: chin, zbucium). ON(on: neam, rude, a adună, a însoţi) RENIA(renie: plajă, mal nisipos) SOIE(soi: a dormi) DOIE(a da) ZABELO OI GIES(gies: a învia, a reveni la viaţă după o grea suferinţă) OMOROTO(a omorî) NO AN ON(on: neam, a aduna, a însoţi) OCO(ocă: cauză, pricină) ROTOSO(reteze: ceafă). OS ZIEO OA(mirare) TRUDO(trudă, chin, muncă) DABO(cetate) GETO.
Semicerc jos: KOTO(cotă: a căuta) DAM(dam: şură mică, bordei) OCI(oci: întin-dere mare de apă) LUTU DU MUSTOI(a musti) SO. Interior cerc de la stînga la dreapta: ON(on: soţi) CENEO(ceme: creştetul capului) DIEO(sfînt) ZABELIO OSOI(osi: a se întări ca osul) GEOS(jos) POR (por: grămadă de fîn, stog) LOA(a lua) TRI DUS(a duce) GIG(gig: tînăr, frumos) MATO(conducător) SO.
Semicerc sus: Poporul trebuie să ştie că inima marelui conducător get a fost lovită de un chin cunoscut. Anul trecut cînd dormea pe un mal nisipos(plajă) a fost lovit vai! fără pricină(pe la spate) după ceafă, dar Zabelo l-a înviat şi nu l-a lăsat omorît. Pentru cetatea getă au urmat zile chinuite şi fără strălucire(putere). Semicerc jos Astfel, pe malul mării a fost căutat un bordei cu pământ umed pe jos unde a fost dus el.
Interior cerc de la stînga la dreapta: Trei dintre soţi l-au luat şi l-au dus pe frumosul lor conducător, aşezîndu-l jos pe o grămadă de fîn unde sfîntul Zabelio l-a vindecat (întărit ca osul).


T 44 Turnată în anul 44 î.e.n. de către marele preot Ilo, fratele lui boero Bsito şi văduva Zoe. DIAKO(diac: copist de cancelarie, învăţat) MATO(părinte) ERI(ieri) GERO(giri: a închide gura cuiva, a săpa groapa pentru cineva; cîrîi: a fi grav bolnav, pe patul morţii) DABO(cetate) GETO A ITROS(itros: slujbă religioasă oficiată dimineaţa devreme) IOI(Sarmis, Mîntuitorul) DO(a da) TOTO. AZIO(azi) ZOE A TEMIO(teamă) TAZ(tas: cutia milelor, taler pentru cîntărit) DI(a zice) POETO ERI GERIE(giri: a închide gura cuiva, a săpa groapa pentru cineva; cîrîi: a fi grav bolnav, pe patul morţii). TOTO SERA(seară) TERO(ter: catran) DIE(die: a zice) ASIO(azi) ZISI CAER(caier: lîna prinsă pe furcă din care se toarce firul) TAICO(taica: tată, părinte) RAPOE(răpuie: ucidă) CAPEO. MESTI(mestii: încălţăminte uşoară şi fără toc din piele subţire purtată de bărbaţi) ZOE PEO(piu: credincios) IGI(igi: ochi, a spune, a avea grijă) PIO(piu: preot) ILO I(i: a merge) BADI(frate mai mare) SO. BOERI BISTO MATO(conducător) ERI GERIO(giri: a închide gu-ra cuiva, a săpa groapa pentru cineva; cîrîi: a fi grav bolnav, pe patul morţii) DABO(cetate) GETI COR(cor: ceată, adunare). Ieri, în cetatea getă s-a făcut itros şi s-a cerut de la Sarmis/Mîntuitorul să dea totul pentru părintele(conducătorul) bolnav cum este scris de către diac. Zoe se teme că azi a venit ziua judecăţii cum spune poetul pentru cel care ieri era grav bolnav. Toată seara trecută a aiurit iar azi au zis că s-a terminat caierul iar capul părintelui a fost răpus. Astfel Zoe i-a spus preotului Ilo să-l încalţe cu mişti pentru ultimul drum şi să aibă grijă de fratele său mai mare. Moartea conducătorului boeri Bisto a fost anunţată de adunarea cetăţii geţilor.

T 45 Turnată după moartea lui boero Bisto de către mato Bezina care dorea să oprească tendinţele de separare a unor conducători locali. MATO BESINE ROI(roi: ciucure, garnitură de şnur) LEO(leu) MATO (conducător) EDIA(ede: a spune, a declara) SO GISO(gisa: a visa) TO ON(on: neam, a se aduna) ZABELO(+) GE(ge: nobil) OI(strigăt de uimire) GETO SOI (soi: neam) SIE LO PESE STA LO DABO(cetate) GETO BOERO BISTO. ON (on: neam) BERI(bere) SE TOEGI(a bate cu toiagul) TISEO(tisău: chimir) DOELIE(a se duela) FIU LUE KOE SOBO. IO EDONIE(idenie: încercare) LIAU (a lua) ILO FIE SO ROME SO EDEO(ede: a spune) DO(a da) NE TETOE(tetea: tată, bunic, om în vîrstă). LO ATENA NOE DOSIE(a dosi) LO SIFO GESO(ghes: a îndemna) ON(on: a strînge) ARME TIRIE(ţîrîi: a curge foarte puţin; cu ţîrîita: a aduna foarte greu ceva) BOERO BISTO LOSE ODOT(odată: cîndva). TIO(tio: cuvînt cu care se aluingă animalele) IDEO(gând) ZAMOLSEI AGO(agă: comandant militar) ONERO E SOTO(soţi) GERO(geri: a se uni) GETO DABIO(cetate). DIO(sfîntul) DIONISE TO OSIE(bucată de lemn sau metal pe care se fixează roata) PATRIT(pătrat) SOSELI(şoseli: a pietrui un drum) DOD(dodi: a nimeri) MITODI(mijloace). Conducătorul Bezina, uns ca leu ocrotitor, a spus că a visat cum neamul nobil al geţilor trebuie să se adune în jurul sfîntului Zabelo, să-i pese de sine pentru că stă în cetatea getă a lui boeri Bisto. Neamul se îmbată cu bere şi se bate rău iar cei cu stare se duelează ca fiul lui Coe Sobo. Eu am încercat să-l iau pe Ilo să mergem la Roma şi să cerem să dea drumul părinţilor(solilor) noştri captivi. La Atena, am dosit la Sifo arme strînse cu ţîrîita la îndemnul nostru, pe care boeri Bisto le-a lăsat odată(cîndva). Cu acest gând strigat de Zamolsei, comandantul militar Onero şi soţii săi s-au unit în jurul cetăţii geţilor. Sfîntul Dionise a spus că pentru a merge pe drum cu o osie pătrată, trebuie încercată orice metodă.

T 46 Turnată pe la anul 25 î.e.n. LASA RONI GIGO(gige: frumos, tînăr, scump) MAMA CO NOI IG(ig: a ieşi, a opri) ZIMZO(zumzăi: a cînta la un instrument cu coarde prin ciupire sau lovire) CAMAREN(camarad: om de încredere, însoţitor) LOI NIEG(nig: a preţui, a fi important) COZON ON(on: neam) SCITO OI(oi: păşune, ţinut) GRAMIO DABI(cetate) MIC SOL GETO. AI OI STRIEO(a striga) AG(ag: a face, parte; agie: conducere) PICIE(picie: micime) OI(oi: ţinut, teritoriu) SATRIEO(şatră: neam, familie) LENO(leni: a se codi, codoş) IG(ig: uşă, a lega, a cerceta, la, spre) TAMA(tama: important, credincios) ROBI SOSIM. POI EGNEO(ignee: făcut de foc, arzător) NIC(mic) CAIE(căi: a se văieta, a se plînge) MASORA(a măsura) TORNO(a turna). IG(ig: intrare ,a cerceta) SENO(sine: a iscodi, a tălmăci) DEO(a da) OPOI CAME(came: uşa sanctuarului, a ruga) STAI MO. IG(ig: a spune) SONOS(sona: a fi fioros, a căuta ceartă) OM DIE(a zice) CAPI(cap, conducător) SENTA(Creatorul, Dumnezeu). LIMA(o mie) GOSO(gasa: a găsi) IG(ig: intrare) GALO MONSIRO DIMPO IG(ig: şanţ, obstacol) O DABE(cetate) AG(ag: loc, a aranja) ZIDO I(a maege, a goni). NI GATEO(găta: a termina) AS(as: parapet, a închide) SONI(sona: a se sminti, a se certa) GOTO(gotă: dihanie de speriat copii, zi de post) AN(anul trecut) DOGA(dogăi: a ciopli la doage) SIE(sii: a se sfii). IG(ig: ţintă, a lega împreună) O CROIM DETI(deţ: măsură pentru băutură). IG(ig: uşă, ieşire) O(odihnă, a se culca, strigăt) ON(on: neam, familie, a se strînge) IESE EMA(ima: a murdări cu noroi, a înjura). IN SORZIE(surzie: linişte absolută) OI SOI(soi: a dormi) SOM(som: a se linişti) LONU(luna). AM (am: hotar, oprire bruscă) ON(on: clan, a se aduna) NIGEOI(a ninge). SEO GONI (a alunga) RATO(răţoi: a certa) TAGO(tagă: a nega, a jigni) LONEO(luna). Vertical stînga: COTO(cotă: a căuta) PE TEGOTEI RAGO(ragea: rugăminte) GETO SAFEO(safi: curat) EG(ege: a strînge împreună) COSI(a coase) TOG(togi).
Vertical dreapta: MOIEO(moină: a se dezgheţa) AZGA(aziga: creşterea apelor) OSAN(osana: cuvinte de laudă, slavă lui Dumnezeu) AG(ag: a face, loc) DIEM(a da) SEIC(şeic: barcă mică).
Casetă stînga: POR(por: claie, stog) SENO(sina: a înţelege) I(i: a merge) CAP (cap, conducere) SOTI(soţi, însoţitori) GILOZIMO GETO OT.
Casetă dreapta: ZIC DO(a da) ON(on: neam) POGASIM(pogăzui: a se minuna) ORI(orie: plasă de pescuit) LIEO(a lua) CORZ(a ţine în corzi: a controla soarta cuiva). Imagine vertical stînga: IO MATO; vertical dreapta ORILIEO.
Dragă mamă, lasă pe Roni, să meargă cu noi şi să ne însoţească cu deosebitele lui cîntece într-o mică solie getă a scumpului Cozon la cetatea scită Gramio. Cînd vom intra în micul teritoriu al acestui neam leneş(viclean), le vom striga acestor supuşi ai locului, că noi puternicii sosim! Apoi cu mici înflăcărări, vor spune cu măsură durerea lor. Să cerceteze bătrînii şi apoi eu voi sta să dau judecata sfîntă. Dumnezeu a spus fiorosului conducator să va cerceteze pentru a deveni Om (sa cunoasteti Legea Adevarului si Dreptatii). Am trecut şanţul o mie şi am găsit locul în zid pentru a intra în cetatea galului Monsiro Dimpo şi a-l goni. Nici terminarea fioroasei palisade cioplită, nu m-a înduplecat şi nu m-a înfricoşat anul trecut. După ce am luat-o, am croit o beţie. Toată ceata murdară de noroi a ieşit afară să se culce. Ne-am ogoit şi ne-am culcat într-o linişte de mormînt sub cerul liber. Ne-am trezit brusc toată ceata pentru că ningea. Am fost goniţi dar nu puteam certa sau jigni luna!
Vertical stînga: Caută pe Tegotei să ceară geţilor să coase şi să strîngă togi noi. Vertical dreapta: După dezgheţ, apele au crescut şi am dat bărci oamenilor să treacă înapoi, aducînd laudă lui Dumnezeu.
Casetă stînga: Înţeleptul Gilozimo al geţilor care merge în fruntea oastei(soţilor). Casetă dreapta: Zic! Soarta a dat neamului această minune, care ne ţine adunaţi pentru a ne îndruma. Eu, conducătorul Orilieo.
MATO(conducătorul) ORILOE TIMO(teamă) IA(a lua) EI TO(tu) FORI(forăi: a pufăi) D(dabo) S(Sarmisetuzo). Dreapta PUA(a putea) IO AT(at: armăsar) LEU LUE SAMUE(samă) LO ON(on: neam) SONTO(şonta: a schilodi) RIOMUNO (români) SO(astfel) NOBALI(nobilul) ENO EDO(ede: a judeca) LO PATRA(pătra: a înfăptui).Stînga: Cel care a băgat frica în toţi umflînu-şi pieptul este Oriloe conducătorul cetăţii Sarmisetuzo.
Dreapta: Eu leul tînăr am luat seamă la cel care s-a luptat cu neamul românilor şi astfel nobilul Eno să fie judecat pentru cele săvîrşite.

T 47 Turnată în anul 17 sau 16 î.e.n. de către mato Cotizo la moartea mişelească a fiului său, pusă la cale de romani. Suetoniu scrie în Vieţile Cezarilor despre Octavianus Augustus că a dorit să-şi căsătorească fiica Iulia cu Cotiso, regele geţilor dar tăbliţa ne spune că este vorba de fiul acestuia. Ca răspuns la ticăloşia romanilor, Cotiso organizează în anul 16 î.e.n. o mare campanie militară în vest devastînd provinciile Illyricum şi Dalmaţia. GOTE(gotă: nălucă, dihanie de speriat copii) GONIO(a alerga) SO ON(on: a strînge, soţi, mulţime) TUR(tur: raită, alergătură în jurul) NIO IGE(igi: a ochi, a înfrunta) O PRADE(a prăda) OSE(osi: a se întări ca osul, puternic) LOPOE(lupoi: lup mare). STO ASAGE(aşaşi: chiar aşa, imediat, întocmai) IO RIOMUNO (românul) ILO IDEO(idee, gînd) A GINO(gini: a observa) RE(rău) RETOI(răţoi: a se înfuria, a cere socoteală cuiva) STRIO(a striga) ON(on: neam, a însoţi, mulţime) NAPOE(înapoi, a înapoia) ODE(odie: ură) OCIO(oci: ochi, a privi; ocei: a se descuraja). ON(on: neam, a strînge, a însoţi) NOE(noi: a tăcea chitic) PANO(păna: a schimba) NIO A GINO(gini: a pîndi) AE(ei) ONO(unu, primul) CETRO(cetera: a certa pe cineva, a se lupta) =D(dio)-S(Zabelo). SOAT(soat: însoţitor, pereche, soţ) LEIO(leu, viteaz) ON(on: a aduna, a însoţi) SONTEO(şonta: a schilodi, a tăia în bucăţi) RIOMUN(român) OSI(osi: a se întări ca osul, puternic) ERI SERIO DO(a da) NI (noi, nouă) GEM(a geme) SO ROPU(răpui: a doborî, a învinge). SO SOE(soi: neam, a dormi, murdărie) KOTIZO NIO SO FILO(fiu) RANIO(rănit, a răni) EDOE(edi: a ţîşni, a da o lovitură) SAGEO (săgeta: a trage cu arcul) LO PEPTOE (piept). EA(el) EOI(ioi!: strigăt de durere, sperietură) GEOSO(jos) ROMEO LO SARMISETUZO. DE(a da) INDOI(îndoi: a se îndurera, fără credinţă) FOE(foi: stomac, boală, burtă umflată) CATIA(caţă; femeie rea de gură, căţea: femeie stricată) TODI(toate, toţi) TOE(toi: luptă, ceartă). DO(a duce) KALISTE(calistire: săpăligă mică) IO KOTIZO NIO ONO(una, prima) APO(apă) +(sfînt) ZOEO ESO(a ieşi) ROPU(răpui: a răpune) SOSI EA. SON(sîn: fiu) DUE(a duce) TOLO(ţolu: ţesătură din in sau cînepă folosită pentru a face cort sau pentru a transporta ceva voluminos şi fragil) BISE(bîzîi: a plînge) CO CORIOSO PO(po: a striga) DABO(cetate). TRASO ON(on: a aduna, neam, a locui) SAE(saia: ţesătură subţire de lînă sau de bumbac cu cusături ornamentale) TO PEIO(a pieri) DABO(cetate) ERI SERO(seară) MA RIZO(a rizui: a face un şanţ mic în lemn sau metal). Jos cu alfabet religios: OTI(otie: răsărit de soare) ED(ede: a judeca, a se ridica) TI(ti: viaţă, a locui) DOSE(du-se) STOI(a sta) TAOI(tăoi: apos, umed). Medalion stînga COTISO(se citeşte de la stînga pe sub imagine) RIZI(rizui: a săpa un şănţuleţ; se citeşte de la stînga pe deasupra imaginii) ROOS(plin de rouă); centru DIO(sfînt); dreapta DIO MI ZOE…Nu este desluşit textul de jos. Noi ne-am pomenit înconjuraţi de o mulţime de oameni care se învîrteau în jurul nostru, ne goneau ca nişte năluci, ne atacau cu putere să ne prade ca o haită de lupi. Ne-am oprit imediat iar eu Ilo Românul am avut gîndul de a-i pîndi pe aceşti răi, m-am răţoit şi am strigat la ei, iar mulţimea s-a dat înapoi descurajată dar plină de ură. Ne-am adunat şi pe tăcute cu credinţa în sfîntul Zabelo, toţi ca unul i-am pîndit şi ne-am luptat cu ei. Soţii viteazului leu român s-au strîns şi s-au luptat cu putere ieri seară pînă a dat în noi oboseala dar i-am învins. Neamul lui Cotizo s-a culcat dar fiul său a fost rănit în piept de o săgeată. El striga de durere şi a fost adus de la Roma la Sarmisetuzo pe jos(pe corcie). După lupta cu aceste căţele(femei rele de gură şi) fricoase(beşinoase), pe noi toţi ne-a cuprins durerea. Cînd el a sosit, eu Cotizo am ieşit doborît şi am adus pentru noi prima apă sfinţită(agheasmă) a lui Zoe şi săpăligă. Fiul a fost dus pe ţol prin toată cetatea şi a fost plîns cu strigăte de curioşi. Ieri seară tu ai murit iar cetatea şi-a pus haine de sărbătoare şi mi-a cerut mie să rizuiesc(scriu) în placă şi s-o trag(torn). La răsăritul soarelui se va ridica precum roua şi se va duce să fie judecat şi să stea în cealaltă viaţă. Medalion stînga: Cotizo săpat(chinuit) de lacrimi; centrul: Sfîntul; dreapta: Zoe sfîntul meu.

T 48 Turnată între 20 î.e.n. şi 17 e.n. SOE(soi: neam, fel, murdărie) STO(a sta) DABO(cetate) GETIO SATRI(şatră: neam, a locui) DUO(a duce) IME(ima: a murdări) IO OSEND(osîndi: a critica, a sili) OS(puternic) MOGE(a mugi) RA(rău). SANA(sana: a însănătoşi) IGE(ige: a privi, legătură) OSIE(osi: a se întări ca osul) AGIO(agie: supraveghere, conducere) NIRI(minune, a se mira) DIN(din: viaţă, a vindeca) SBATEO(zbatere). DIUDIU(didi: tînăr) EBERIEA IGE(ige: a spune, a avea grijă) AI EGEOA(egia: noră, mireasă) SOPEIO TENIO(a ţine) REZ(reză: zăvor la uşă) UBIO(iub: iubire) OI OI(vai!) MUE(muie: gură, a amăgi) ZI. TEMO DIU(di: a vorbi) RE(rău) GITE(gite: vite). FIO(a fi) RITUI(rîtui: a batjocori) USE(uşe: uşă, a ieşi, a intra) IO SATRI(şatră: neam, a locui) DIO(sfînt) SOSI AE(aia: aceea) BOSTO(basta: ajunge) SOE(soi: murdărie). NO GOE ON(on: neam, rude, familie) RE(răi) TRE (trei). NIO TURE(tura: legătură, efigie, semnătură; tură: încă odată; turui: a se obosi rău, a flecări) OL(ol: vas mic de lut folosit pentru băutură) SOE(soi: linguroi mare pentru urdă) NEO I(i: a merge). MUE(muie: gură, a duce cu vorba) GOE BA RADOE SATRI(şatră: neam, clan) DUO(a duce) TEI(a îndepărta coaja de pe tei) SOE(soi: murdărie). STO ON(on: neam, a locui) ONE(una) REU(rea) UTELI(utălui: a urî) E SOSO(şoşoi: a şopti). OTIZO(oteşi: a trece o boală sau necaz, a isprăvi) NIO TI(ti: trai, a locui, veselie) DOE(a da sau a duce) TATO(toţi) DABO(cetate) GETIO GRAZO ON(on: neam) ODO(odăi: case) TO(toţi). Imagine jos mijloc: GIRINO (gîrînă: locul unde s-a tăiat pădurea) DOMN COTIZO NIEO.
Pentru a-i alina bocetul puternic eu am adus-o de la neamul acela murdar din cetatea geţilor să stea la neamul ei. Supravegheată de cei dragi ea s-a însănătoşit zdravăn şi ca o minune a revenit la viaţa veselă. Cînd Sopeio a fost cerută de mireasă de tînărul Eberiea, i-a spus că va avea grijă de ea dar a amăgit-o cu vorba în fiecare zi a ţinut-o sub zăvor iar iubirea - vai! vai! Mi-e teamă să vorbesc despre aceste vite rele. A fost destulă batjocură de cînd eu am dus-o, acum aceasta este sosită cu ajutorul celui sfînt la neamul ei şi nedreptatea s-a terminat. Nu neamul lui Goe este rău de trei ori. Noi am mers şi am flecărit cum un linguroi mare şi nou poate sta într-o oală mică. Nu Goe duce cu vorba, şatra lui Rădoi care a dus batjocura pînă la capăt. Neamul acesta este cel mai rău, stă, şuşoteşte şi urăşte. Dar necazul nostru a trecut, toţi sîntem veseli în cetatea geţilor Grazo(în judeţul Vrancea există localitatea Greşu) unde locuieşte tot neamul. Imagine mijloc jos: Domnul nostru Cotizo în poiană.

T 49 Turnată pe la anul 20 al erei noastre. TUI(tui: ceartă, supărare) STA BISI(bîzîi: a fi nemulţumit, a se plînge) IL DARE GROASE(mare) IE(a lua) DABI(cetate) SO IO ITI(iţi: a se aprinde, a se zgîi). AN APLI(apla: simplu, fără meşteşug) SIU(să fiu) TIO(tio: cuvînt cucare se alungă animalele) SOIE(soi: a dormi, a fi liniştit) SONO(sona: a se sminti, a căuta ceartă) IG(ig: a spune) TO IG(ig: a cerceta) OI SE TIMO(teamă) UN DABI(cetate) RETIU(a reţine) SIRMIU. DAGIO(dage: adunare) IT(iţ: copil neastîmpărat) SASI (şasi) OI GIRA(încredere) I(i: a merge) SATO(satu) RUS SOTI(a însoţi, împreună cu) SAU ARGES ADET(adet: datină).
El s-a aprins cu ceartă asupra cetăţii pentru că era nemulţumit de darea mare pe care i-o luăm. Anul trecut ţi-a fost liniştea netulburată şi fără ceartă, tu ai spus şi noi am cercetat cu teamă(grijă) astfel ca cetatea Sirmiu să reţină cît trebuie. Cu şase copii neastîmpăraţi, adunarea îţi dă încuviinţarea să mergi în satul Rus să locuieşti sau Argeş după datină.

T 50 Turnată pe la anul 25 e.n. BOIRE BISETO DIOGIO USI(uşui: a ieşi) A(atenţie, grijă) BASTARNO(bastarni) PAZI(a păzi) GEO(giu: viu, energic) SOTIA(soţia) SE FISTA(fiştă: femeie tînără şi focoasă, fată de măritat care vrea să atragă atenţia) DUO(a duce) SOTRA(şatră: clan) RUOMUON(român) USO(uşui: a pleca) DIO(sfînta) GETA. GIRA(gira: frumoasă, strălucitoare) BISICA SO ROGI AO(uimire, durere).
Diogio a fost trimis de boierul Biseto la bastarni pentru fişta care-i va fi soţie sa, să o păzească cu putere, să plece cu ea în sfînta Geţia şi să o ducă în şatra Ruomuon. Astfel pe frumoasa Bisica să o rogi cu mare smerenie. (Textul din jurul imaginii nu este desluşit).

T 51 Turnată în anii 28 sau 29 e.n. SIO(sii: a se sfii, a se teme) A ZOE(zoi: spălătura de la vasele de mîncare) SOAE(soaie: murdărie de grăsime) UDTRUOE POETO. SEO(sîi: a fi) SOES (sieş: vînt aspru de iarnă) KOE(coi: a se mocoşi, a lucra încet) DUEO(a duce) BOERO BISETO AG(agă: conducător militar) I(i: a merge) MATO(conducător). E POE(poi: pleavă de cînepă) INDOE(îndoi: a aduce la ascultare) DESI NO(nu) GILEAR(jeler: om aşezat pe pămîntul altuia, lipitură) KILO(chilă: măsură pentru cereale, impozit în cereale, om de nimic). ESIEO(a ieşi) + EO UMANO(uman) DES PROPTEO(propti: a sprijini, a proteja) RADEO(rade: sfat, adunare) ANO E POKO(poacă: lovitură dată cu pumnul, ceartă) ESO(ieşi) SO ROME SOE(soi: murdărie, jeg) DAPISEO. ZORA(zori: a grăbi) SOSOI(şoşoi: a şopti, a vorbi încet) FO ILO LOE SENIK(senic: ţesătură de cînepă albă, prosop, ştergar) LO DONE(a da) TEPE(ţepui: a înconjura cu un cordon de soldaţi) IO SOE(soi: a dormi) BIO (bîe: atenţie) ON(on: a aduna, a însoţi, soţ) DOI ZATORE(zătărî: a prăpădi, a potopi) LUE LO BOERO BISETO. OROLIO ONSO(unsă: a unge) TIC(tic: oală pentru lapte, putină pentru brînză) SOE(soi: a murdări) DIO.G. ZA PIO (credincios) BERISO KARPO(carpul) DO(du: a duce) MONGA(mangă: om încăpăţinat) IO PORCEDO(a purcede) ON(on: neam, a strînge) SONTO(sonţa: a schilodi, a tăia în bucăţi) LUE BOERO BISETO DEUGEO ON(on: neam, a aduna) ISI(ieşi) A DOSERE(dosire: scăpare, ascunzătoare) SIO(sii: a se teme, a se sfii) TALIPIKO (talpă, tălpică, temelie, partea de jos a zidului unei construcţii) SARMISETUZO. PO SERO(seară) LUE(a lua) BOERO BISETO SOE(soi: a dormi) OI TO SOE(soi: a dormi) KUE(cui: ţeapăn, beat mort). ERI(ieri) SER (seară) IO LUE OSE(osi: tare ca osul, puternic) OSTE(oşti: a face război) SO SILI(sili: a hărţui, a urmări, a pedepsi) MIC NINO(nani: a adormi) EO.
Poetul Udruoe spune să nu te temi de zoile grase. Du-te ca un conducător de oaste şi ocrotitor dar să fii aspru ca vîntul de iarnă boero Biseto şi să nu arăţi milă. Este o pleavă deasă aceşti jeleri care nu-şi plătesc dările în cereale şi trebuie adusă la ascultare. Anul trecut a fost ceartă şi a ieşit cu lovituri între murdara Romă şi Dapisiu dar eu am mers cu omenie şi credinţă în sfînta cruce pentru a-l sprijini. Cînd ei dormeau i-am înconjurat în linişte cu oaste(pe jeleri) şi i-am zdrobit pînă ce doi soţi prăpădiţi, au vorbit în şoaptă şi împreună cu Ilo au luat un ştergar şi s-au lăsat prinşi de boero Biseto. Orolio iar a uns cu murdărie oala pentru mîncare cum spune sfîntul G. Împreună cu credinciosul Beriso carpul, eu boierul Biseto am purces să-l strîng cu război, să-l iau şi să-l duc pe acest om încăpăţînat Deugeo şi neamul lui care au ieşit plini de teamă căutîndu-şi scăparea la temelia cetăţii Sarmisetuzo. Pe întunecat cînd toată lumea dormea cui, boero Biseto nu a fost luat de somn. Ieri seară i-am luat cu luptă tare şi i-am hărţuit fără odihnă pe ei.

T 52 Turnată pe la anul 34. TIORNA(a turna) TO(tu) DIO(sfînt) OROELIU DA(a da) SOBA (căldură multă, cameră) CUREN(cure: a se grăbi, a curge) BISICA A IO IEO(a lua; ieie) I(i: a alerga) PORTO( a se purta) DESIO(des, repetat) PATELA(patelă: tigaie, tingire) PAITE(paită: covată de frămîntat pentru pîine, scîndura pe care se taie aluatul pentru copt) DATO(a da) SONTA(şonta: a schilodi, a tăia în bucăţi) DAPISIU MATO(conducător) DABU(cetate) SOPA(sopă: bîtă scurtă şi groasă ghintuită la un capăt cu fier, ghioagă) DABIE(cetate). Vertical(stînga): DIE(di: a spune) TESI(teşi: a netezi) (dreapta): SATIG(sătic: sătuc) SO PIO(piu: credincios, pios). Sub călăreţ: STI I(i: a merge) ONOR. Soclu dreapta: AGII(agie: conducere, putere) IL(ili: Mîntuitorul, a străluci, a salva).
Toarnă tu sfinte Oroeliu şi dă căldura să curgă peste Bisica mea pentru a o grăbi să ia, să alerge şi să poarte mai des tigaia şi covata de frămîntat aluat pe care i le-am dat tot aşa cum conducătorul cetăţii, Dapisiu mînuieşte ghioaga pentru apărarea ei. Îi spun cu blîndeţe altfel va ajunge în sătucul credinţei(la mănăstire). Sub călăreţ: Să ştii că voi merge să-mi apăr onoarea. Reşedinţa Mîntuitorului(Strălucitoarea conducere).

T 53 Turnată în anul 26 sau 27. Cu ea începe povestirea marii nenorociri pe care au pus-o la cale mozaicii împotriva marelui preot al geţilor şi a poporului get. SAR(sar: lume, a scrie, călătorie) GETO MOLE (molie: nemernic, leneş, om de nimic; mola: demon, vechil, scandal, vierme) DABIO(cetate) SAKOTO(sacadă: vorbire sacadată, mişcare bruscă şi violentă, lovitură, rană).
Stînga: OBADA (bucată de lemn încovoiată alcătuind în serie partea circulară a roţii, a se îndoi ca o obadă) BA(nu) SOTI(soţi, a se însoţi) DOBISCA(dobişcă: burtă mare, persoană mică şi bondoacă) SEI(sîi: a fi, a veni). TO NAG(na-gi: a semăna în strat, a aranja unul după altul) LOE(a lua) ILO(Ilie) DIO(sfînt) FALANGEO(corp de infanterie) GEOSA(ghioşa: a scoate miezul din coaja de nucă) PIA(pio: credincioasă). IO SNEGO(snagă: nădejde, dorinţă) DA BIKO(bîca: atenţie!, ai grijă!, mamă) KOTO(cotă: a căuta) POLO(polei: îngeri) GENIO (gena: mic, slab).
Dreapta DOSEO(dosi: a ascunde vederii, a proteja, a fura) GABEN(gabion: coş de nuiele umplut cu pământ sau pietriş care serveşte la apărarea malurilor de valuri sau la construirea barajelor) KASA(casa, comunitate religioasă, credinţă) TO ZOI (zoi: spălătură de la vasele pentru mîncare, apă murdară). ARAMIKO(limba aramaică) ZAMO (zamă: supă, borş, aliment fără consistenţă şi gust,) AG(ag: a săvîrşi, cinste, cunună, creştet) IOI(Salvatorul/Mîntuitorul) KOPO(capu: gîndul, mintea) DI(di: a spune) GETEO(geţi) IO BOIO(boi: a vopsi, a înşela) CA POS(pos: altoi, răsad) SIE(sîi: a fi, a veni) APOLO SOT(soţ: pereche, tovarăş).
Călătoria geţilor în cetatea oamenilor nemernici(leneşi, răi) cu vorbire sacadată.
Stînga: A fi lîngă cineva gras nu înseamnă că eşti perechea marii lui burţi. Ili să iei şi să semeni în strat(cu mare grijă) aşa cum sfînta falangă(oastea de îngeri) scoate la lumină adevărata credinţă din întuneric iar miezul de nucă este scos din coajă. Eu trag nădejde că micile făpturi din ceruri vor arăta grija lor de mamă.
Dreapta: Să-ţi întăreşti casa (comunitate religioasă) ta cu gabenul împotriva celor care vor să ţi-o fure şi să o distrugă aruncînd cu valuri de zoi. Eu, Luminatul Mîntuitor, cu gîndul am spus geţilor: zeama aramaică este o înşelătorie pentru că au sădit pe Apolo să vă fie însoţitor.


T 54 Turnată în vara anului 30 după uciderea lui Ili la Ierusalim de către rabinii iudei. NOE SO COASEM (a coase) DESOGE (desagi: saci legaţi unul de altul care se poartă pe umeri sau pe şa) IS(ist: aceşti) DOE(doi) GUR(gură) SO BI(bîi: atenţie, necaz) OP(op: registru, listă de acte) NAIE(corabie) O NOBALI OMO(oama: mamă) AE(ai lui, din neamul lui) BIZINO. AGEO(agie: conducere, administraţie) MERI(a merge) SAMO(samă: dare în bani, bir) DO(a duce) LO PATRI(patrie, ţară). DOE(a da) SIPE(sipe: ladă mică, cufăr) LOSE(a lăsa) LO GIL(ghil: pînză albită prin ghilire) DUE(a duce) LO ESI(a ieşi) DO(a da) DABO (cetate). NO(uite!) POI(poi: pleavă de cînepă) LO TAPIO(tapie: crestătură, tăietură; tape: tăietură la capăt de copac pentru îmbinarea cu altul) ILO TOTI(toţi) SEO(săi: a sări, a veni) IGE(igi: înfăţişare, a judeca, a scînteia) DU(a duce) PERI (a muri). SIE(sîi: a fi) O POEDE(poiede: mulţime, năvală) SINOE(Sinai) A TOE(toi: încăierare, ceartă) SOE(soi: jeg, a murdări) DO(a da) KOPO(capu). NO(priveşte!) DIEO(sfînt) ZABELO SEO(sîi: a fi, a veni) FOFEAZ(fofează: bucată de pînză făcută sul) DU(a duce) NE(nouă) DABO(cetate) SIERI(Siria) GEOS(geos: jos, sud) DE(a da) NOE COPII(mulţime, grămadă) ON(on: neam, a aduna, a însoţi) CO PIO(piu: credincios) BOFIO. BINE(bină: scenă, estradă) ERI(ieri) GEOS(jos) OA(a se mira, a uimi) E BOSOE(bosoi: copil mic şi dolofan). DERIG(dirig: a fi absolut, superior: dirigui: a conduce) RUI(rui: roşcat, cu barbă roşie, ciocîrlie) TRASO(trasă: a trage, a repeta o acţiune) DI(di: a spune) NOE ON(on: neam, a aduna, a însoţi). TALI(tali: plecăciuni) PIKO(pica: stropi, mulţi) SARMISETUZO. ONSE(unse, alese; anzi: nemuritori) IOI, SUPTE (slabe, uscate) OS DU(a duce) I(i: a merge). M.(mato: conducător) DAGI (dage: adunare) BALO(bală: neam străbun) I(i: a merge) IMA(îma: mamă) E ROBI(a distruge, a nimici). KOTO(cotă: a căuta) POL (pol: jumătate dintr-un întreg; polei: îngeri, fiinţe supranaturale din basme, a străluci) BOI (chip, imagine) CERO(ceru) ROI(roi: pui de căprioară, a pleca) DAKOE(daci).
Noe, să coasem desagii aceştia doi la gură, să fim atenţi cu actele pentru corabia nobilei mame din neamul lui Bizino. Am mers la conducere şi am plătit birul să ne dea voie să-l ducem în patria lui. Ne-a dat o ladă mică şi ne-a lăsat să-l înfăşurăm în pînza lui albă, şi să-l ducem la ieşire în afara cetăţii. Uite! această pleavă de cînepă l-a umilit(rănit) pe Ili şi toţi au venit să-l judece şi să-l ducă la pieire(să-l răstignească). Mulţimea sinainta(ivritii) din cetate, plină de ură l-a certat şi l-a bătut, murdărindu-l(batjocorindu-l) şi cerînd să le dea capul lui. Priveşte sfinte Zabelio, pînza făcută sul am dat-o lui Noe şi ne-am dus în cetatea de jos(sud) a Siriei unde a venit poporul grămadă şi ne-a însoţit în frunte cu credinciosul Bofio. Ieri a fost pus jos pe o scenă iar lumea se minuna că este ca un bosoi(copil mic şi dolofan). Ciocîrlia neîntrecută trăgea la ea neamurile cum spune Noe. Multe şi repetate plecăciuni din Sarmisetuzo. Cu sfintele oase cu carnea uscată(moaşte) am alergat şi le-am dus Mîntuitorului unde au fost unse(miruite). Conducătorul neamului străbun a mers cu ele la mama lui Ili care era distrusă. Cercetează dacă jumătate din strălucitoarele făpturi cereşti nu au plecat de la daci.
Ili – învăţătorul iubirii - conducătorul cetei de geţi care au mers să înfrunte preoţimea iudaică pentru hoţia ce o puneau la cale privind distrugerea sau convertirea credincioşilor în sfînta cruce la iudaism. Dogma creştină l-a botezat Iisus (II: Mîntuitor, Salvator, Învăţat, sus: deasupra, din înaltul cerului).

T 55 Turnată în vara anului 30. DURO BASILEO(conducătorul armatei) DABO(cetate) GETO UI(uie: uliu) SO LUE(a lua) MULTEO (multe) ADE (haide!), ISO(isa: a îndemna un cîine să adulmece sau să atace) PATO(paţă: păţanie, întîmplare) RO(rău). LOE(a lua) DURO DENIA(denie: slujbă religioasă de seară înaintea Paştelui) AE GAE(gai: pădure mică la şes) OT(de, din, de la) DUNG(dungă: linie, direcţie) BIO(bîia: atenţie!, pericol) ON(on: neam, rude) TRAKIO(traci). ELIE SOE(soi: neam, jeg) AE GITO(gită: vită) E LOA(a lua) SKONUIE(sconie: îngînfare) POE(poi: pleavă de cînepă) LOA(a lua) ZANIO + (credincios în sfînta cruce) - lll –(Mîntuitorul) DUE(a duce) ZAMOLSCIO. ON(on: neam, a însoţi) ZOI(zoi: apă murdară) NE(ni: priveşte! minune) GIEO(giu: viu) SOI(soi: a dormi). DU(a duce) IO FUMIEO(fumios, fumuros: înfumurat, încrezut) ONE IU(iu: chiuitură) ADE(haide) RA(rea) RETE(rîţe: buche, învăţătură) FOE(foi: a se mişca mereu, a se hîrjoni, a se umfla în pene) MEZIA. TO REPOE(răpi: a fermeca, a înfrumuseţa) STA(a sta) TOE(toi: centru, mijloc) NOBALO(nobili) MEGA(mare) I(i: a merge) SO GILI(gili: cununa miresei, a se pleca; ghili: a albi pînza prin spălare repetată şi expunere la soare sau ger, ghil: pînză albită, giulgiu: pînză subţire) ARGIO(argea: bordei deschis în pământ cu scînduri pe jos în care se aşază vara războiul de ţesut, boltă sau acoperişul unei pivniţe) SIE(sîi: a se sfii). TOE(toi: a se linişti) TO EDO(ede: a se ridica, a pune jos) URO(ura!) NOBIOS(nobios: din nobili) CETE A TORO(tor: tizic, ocol pentru animale, gospodărie) GEODE(giude: suliţă). NO(uite!, haide) PROE(prui: om prost) TOES(toieş: gălăgie, ceartă) FIE AIGE(aicea). LOES(lăieş: ţigani nomazi) FUE EDO(ede: a pune jos, a aduce) EFESO LUI GRAOKOE(grecoi) LOIA(laie: negru, cenuşiu) DELFO(Delphi) SOI(soi: jeg, a murdări) LUE(a lua) ILO. NO(uite! priveşte!) PEZI(pieze: semn prevestitor, augur, fiinţă care aduce noroc) NOGEO(nojie: ceartă, a insulta) FACTO(facţie: grup de indivizi uniţi pentru o acţiune violentă) SOE(soi: neam, jeg, a murdări). TROSC(a pîrîi ca vreascurile călcate, a rupe, a lovi) RIP(rîp: jeg, murdărie) TOE(toi: mijloc, ceartă) ON(on: neam, a aduna) SONTO(şonta: a schilodi). LUE(a lua) ANTONIO GILI(gili: cununa miresei, a culca; ghili: a albi pînza prin spălare repetată şi expunere la soare sau ger, ghil: pînză albită; giulgiu: pînză subţire) ARGIO(argea: bordei deschis în pământ cu scînduri pe jos în care se aşază vara războiul de ţesut, boltă sau acoperişul unei pivniţe) RUMUNUE(români) EDE(ede: a ţîşni, a ajunge) OPRE(opri) SO ON(on: neam, rude, a însoţi, a locui). KATE(a căuta) NOE SOL(solie) GEZO MIIO (mia: miel mic, ied) E(este) LO. TALE(tali: plecăciune, închinare) PICO(pica: a curge în stropi, numeroase) RUMIEORA(rumioară: rumenă, roşiatică, aprins la faţă) DUE(a duce) LO IGE(ige: ochi, a scînteia, a avea grijă). Jos stînga BEZINO; dreapta BASILEO DURO NI(uite!, haide!, minune) DAGE(dage: adunare) BALO (bală: neam străbun) între imagini AMMA(mama) sau MAMA KATA(cată: a cerceta) RODIO(rodie: întemeiere, neam) BOI(boi: înfăţişare) GE(ge: nobil).
Astfel Duro conducătorul armatei, uliul cetăţii geţilor, a luat însoţitori şi au plecat să adulmece (cerceteze) păţania rea. După denia făcută într-o pădurice mică, Duro a luat cu mare atenţie direcţia către neamul tracilor. Neamul(jegoşii) lui Elie, ca nişte vite s-au înfoiat precum pleava de cînepă dorind să-l ia pe III(Mîntuitor) dar Zanio, credinciosul în sfînta cruce l-a luat să-l ducă în ţinutul lui Zamolxe. Cei adunaţi au început să arunce cu zoi(vorbe urîte) peste minunea vie care dormea. Înfuriat, eu m-am dus şi le-am strigat o chiuitură: haideţi că în Mezia învăţătura rea a fost totdeauna o hîrjoană(fudulie). Cît despre frumuseţea care stătea în mijlocul argelei, marii nobili au mers plini de sfială şi s-au închinat. Astfel liniştea celui pus jos era spartă de strigătele de ura ale cetelor de nobili din gospodăriile cu suliţe. Uite pe aceşti oameni proşti care au vrut să fie gălăgie aici! După ce a fost transportat de la Efes., grecoii negri din Delfi, strînşi în cete de nomazi(ţigani) l-au luat pe Ili şi l-au murdărit(batjocorit). Priveşte la fiinţa care aduce salvarea şi a fost insultată de o facţie de jegoşi. În toiul certei, această adunătură de răpănoşi ne-au lovit şi ne-au schilodit. Antonio a luat giulgiul şi fiinţa care aduce salvarea(strălucitoarea făptură) şi a ţîşnit cu ele la neamul românilor unde astfel s-a oprit. Noe a trimis solie pe Gezo să cerceteze dacă mielul este cu ei. Multe plecăciuni să fie duse ca să aprindă ochii şi faţa lor. Jos stînga: Bezino; dreapta: Conducătorul armatei, Duro arată minunea adunării neamului. Cercetează chipurile de pe cer care au născut nobilul neam; între imagini: mama.

T 56 Turnată în vara anului anul 30. Stînga sus: ROTO(roti: a da tîrcoale) I(i: a merge, a alerga) IRMEO (irmos: melodie bisericească) M(mato: părinte, ocrotitor) TII(ţîi: a ţine).
Dreapta sus: SAR(sar: a scrie, a trimite) GIRIO(giri: luminos, strălucitor).
1. POIDEO(poiede: mulţime) ON(on: neam, a aduna, a însoţi) TOIR(toir: toiag) NIE(nii: minune, admiraţie) NE(nouă) DOE(a da) ZABELIO. LO DOE(a da) GIL (ghil: ţesătură de in sau cînepă albită prin ghilire) E ARGI(argea: construcţie simplă în pământ ca un bordei deschis cu scînduri pe jos în care se aşează vara războiul de ţesut, bolta sau acoperişul unei pivniţe). LO ROGEO(a ruga) SOGEO(sogi: a împărţi aluatul pentru pîine, a împărţi un întreg) ARMOSO(armata, oaste) SOSEO(a sosi) AGESO(aghios: cîntare religioasă, a dormi). ONSO(vestită) LETOLE (leţele: şipci din care se construiesc casele de lemn) ON(on: neam, a locui, a însoţi) TALI(tali: închinare) PICE(pice: a se pleca, a sosi, a se ivi) LOE(lui). DABO(cetate) IE(a da) TO FAE(fai: stofă de mătase neagră cu fir gros) TO ON(on: neam, a aduna, a însoţi) ANGEO(angel: înger) ZAGE(a zace, a fi nemişcat). TROSI(troşi: încălţăminte uşoară) I(i: a merge) BOERO BISETO ON(on: neam, locuitori, a însoţi) SARMISETOUZO KOI(căi: a plînge, a se văieta, a regreta) E ARMOSO (armata). GIE(vie) RUE(rui: ciocîrlie) SER(seir: privelişte, zări) DAPISIUO LOSE(a lăsa) IORG(iorga: fără răbdare, fără astîmpăr, mereu) LO. G. E. OROLIEO POE(apoi) LUO KOR(cor: dans în formă de cerc, adunare) SEDI(sedea: imn religios cîntat în biserică în timpul căruia cei prezenţi stăteau jos) .
2. G – E(ede: preot judecător, mare preot, judecată din ceruri) ZORASEO ILO MOLEO(molîu: fără vlagă, încet, greoi) DABO(cetate) OOOO(exclamaţie de durere). EEEE(e: a judeca, a se înălţa la ceruri, cea mai înaltă judecată) .G. GOGE(gogi: a curăţa, a suferi) RO(rău) LO DU(a duce) NO(priveşte!, atenţie!) GETO. G. ZALIE(jale: nenorocire, a plînge) OLO(ol: vas pentru băutură) ZOI(zoi: apă murdară, a murdări cu zoi) RO(rău) DABO(cetate). G. GORMIO KO NOBI(nobet: schimbare, obicei, rînduială) DOINI(a cînta doine). G. SEI(sii: a fi) ZOLO(zoli: a se zbuciuma, a se frămînta) SISI(nebun) DO(a da, a duce) NOE. G. MILI(mili: a se îndura, a se înduioşa) ISOLO(isala: bun este Dumnezeu) ZIDO(zidi: credinţă, religie, adevăr) DABO. G- BERISO SA IG(ig: poartă, a ieşi) DABO(cetate) PANANEO. G- DO(a duce)TE GOE POLTO(pultă: tejghea, sertar) DABO(cetate) SARMATIO. G- KARPIO DO(a duce) LO SARTA PIEO(credincios). II – .G. PARI DUO(a duce) LO – ERMI DABO. II G- MONGA(mangă: om încăpăţinat) IO LO KATA(cata: a cerceta, a privi, a lua aminte) GOE. II -G- GOI ROE(roi: a pleca repede) LO GOMIEO DABO. G. PALOE LO SAR (salt, alergătură) DABO SEGETIO. II stînga jos: KOTO(cotă: a căuta) POLEO(polei: îngeri) IGE(ige: ochi, a scînteia, a avea grijă, a consulta) IO GETE ON(on: neam, popor). Dreapta jos: IA(uite!) E ROBI(robi: a chinui, a nenoroci) REO(rea) DAGI.
Stînga sus Daţi tîrcoale şi alergaţi cu irmos pentru ocrotitorul care ne ţine.
Dreapta sus: Sfînta şi strălucitoarea poruncă (scrisoare).
1. Mulţimea a însoţit toiagul (a călătorit) să vadă minunea ce ne-a dat-o nouă Zabelio. Am dat ghilul lui (Zabelio) şi este pus la o argea. Grupuri de armată au sosit în cîntece religioase să se roage la el. Locuitorii vestitelor sate au venit aplecaţi(trişti) să se închine lui. Cetatea a dat tuturor celor adunaţi stofă neagră de mătase pentru că îngerul zace(este mort). Boero Biseto şi-a pus încălţările şi a mers împreună cu locuitorii Sarmisetuzei şi armata să se căiască. Veşnic sfînta şi nemuritoarea ciocîrlie a lui Dapisiu a fost lăsată să se înalţe în cele mai înalte zări(la ceruri). Pentru sfîntul geţilor, preotul judecător Orolieo a strîns adunarea şi apoi au cîntat sfinte cîntece religioase.
2. Zoraseo, preotul judecător al geţilor l-a dus pe Ili fără vlagă(viaţă) în cetatea plină de durere. Priviţi geţilor cum s-a dus, a suferit rău, s-a curăţat şi s-a înălţat la ceruri pentru dreapta şi sfînta judecată. Să-l jelim pe sfîntul get iar în cetate, oalele pentru băutură să fie cu zoi. Pentru sfîntul get, Gormio a cîntat doine după rînduială. Noe care l-a adus pe sfîntul get a fost lovit de un zbucium nebun. Bunul Dumnezeu s-a îndurat şi l-a luat pe sfîntul get în cetatea credinţei. Boriso a plecat spre cetatea Pananeo pentru a spune despre sfîntul get. Goe, du-te la arătoasa cetate a sarmaţilor să ştie despre sfîntul get. Să se ducă la carpi, la credinciosul Sarta pentru a se afla despre sfîntul get. Pari să se ducă la cetatea Ermi pentru a vesti pe sfîntul Mîntuitor al geţilor. Eu i-am adus aminte acestui om încăpăţinat Goe, să spună despre sfîntul Mîntuitor al geţilor. Goe a plecat repede către cetatea Gomieo să vestească despre sfîntul Mîntuitor al geţilor. Paloe a alergat la cetatea Segetio să vestească despre sfîntul geţilor, Mîntuitorul în credinţa crucii.
Stînga jos: Să se cerceteze făpturile (oastea de îngeri) strălucitoare din ceruri dacă mai au grijă de neamul geţilor. Dreapta jos. Uite, este (a venit) chin rău peste daci!

T 57 Turnată în vara anului 30. Stînga sus: ZABELO ILO TEO (ţîu: ied sălbatic) TAPIEO(tapă: a cresta un copac înainte de tăiere, tăietură).
Dreapta sus: O(vai!) IRAMO(iremă: inimă) DABOE(cetate) SAR(sar: a sări, a alerga peste) MINGA(mîngă: iertare, milă, mîngîiere) TO – D(dabo: cetate) – S(Sarmisetuzo) – G(geto). DA(a da) IOI(vai! minune, Mîntuitorul) ANTONIEO I(i: a merge, a alerga) GILI (ghili: a albi o pînză prin spălare şi întindere la soare sau ger, a se înfrumuseţa: ghil: pînză spălată prin ghilire) ARGIO(argea: construcţie simplă în pământ ca un bordei deschis în care se aşază vara războiul de ţesut, boltă sau acoperişul unei pivniţe) IL(il: a salva, a străluci). RIOMIONO(români) ON(on: neam, a însoţi, a aduna) SOTISO(sotişă: dans popular, melodia după care se execută acest dans) DESEO(deseori, îndesat, grămadă). BASTARNIO RETERO(retira: a se retrage) DOINI(a cînta doine). DABO(cetate) GEO(giu: viu) ON(on: neam, a însoţi, a locui) CEI(cei: a ţine dreapta) TINEA(a ţine). SOI(soi: neam, jeg, a murdări) LOO(a lua) IRAMO(iremă: inimă) DABO(cetate) SION. NITRO(nitră: azotat de potasiu care se foloseşte la conservarea legumelor şi preparatelor din carne, împiedică fermentaţia) TAPIEO(tapă: a cresta un copac înainte de tăiere, tăietură la capăt de lemn pentru îmbinare cu altul, crestătură, tăietură) RAMO(ram, neam) SAR(a sări, a alerga peste) MONGA(mangă: surpătură de mal) TOE(toi: mijloc, a bate, ceartă). – D(dabo: cetate) – S(Sarmisetuzo) – G(geto) RIOMIONO(românii) ON(on: neam, a strînge, a însoţi) FERI(ferii: sărbători) SOE(soi: a dormi, somn) TAPIEO(tapă: a cresta un copac înainte de tăiere, tăietură la capăt de lemn pentru îmbinare cu altul, crestătură, tăietură) – BOERO BISETO ATIGE(a atinge, a mîngîia) A TOCEO(toci: a se uza, a se şterge) SIE(sii: a se sfii) OM(înţelept, învăţat, generos) ON(on: neam, a însoţi) TOE(toi: mijloc, a calma, a linişti). SCOSE TEO(tio!: strigăt cu care se alungă animalele) FACTOE(factie: grup de indivizi uniţi pentru o acţiune publică violentă) AT(at: cal bun de călărie, armăsar) LAI(lai: negru). TO ON(on: neam, a locui, a strînge) KOMPEO(compete: a se cuveni) ISE(a ieşi) SAI(saia: cusătură ornamentală) SIGE(sigă: vopsea minerală roşie) TOLOGO (tologi: a culca la pământ o cultură, a se rostogoli) POI(poi: pleavă de cînepă) RIO (rîu). I(i: a merge) ARMOSO(armata) RIOMIONO(română) SIE(sii: a se sfii) OA (uimire, minunea) E BOCIO(boci: a plînge, a jeli) SAR(şar: linie, hotar) GERI(giri: grăsuţ, strălucitor, luminos) SO DESEIO (deseori, repetat) BOER BISETO AG(ag: loc, parte, a face, cinste) BOGEO(boci: a plînge, a jeli) ARMOSO. GOTO(gotă: nălucă, godi: a cînta miresei cîntece de rămas bun) PERI(a muri). LARG(întins, mare) SIRE(Sirie). SAR(şar: linie, hotar) GERI(giri: grăsuţ, strălucitor, luminos) GALI(gali) SIGO(sigă: vopsea minerală roşie). LOR I(i: a alerga) RETERI(retire: retragere) RIOMIONO (românesc) ASO(aşa) ON(on: neam, a însoţi) GOI(trist, sărac, îndurerat) TOGEO(toge: loc neted, luminiş în pădure) RINDE(rîndei: ladă mare cu speteze pentru veşminte) ROI(roi: pui de căprioară). MOE(moi: ud, leoarcă) AO(uimire, durere) TOCEO((toci: a se şterge, a se uza) FOFEZELE (fofezele: braţele sfeşnicului, fluieraş de salcie, pînză răsucită sul) TIGEO(ticăi: a se chinui) OS(osi: tare ca osul, puternic). SIDO(şedă: subordine, şede) IE(a lua) NOBALI (nobili) TICO(tic: partea de dinainte încovoiată în sus a tălpilor saniei, lădiţă) MATO(conducătorul) BOERO BISETO SO GIOLO(gioale: picioare) SISTAS(şiştav: bolnav de picioare, slăbănog) OGOE(ogoi: tihnă, a cruţa) TRSO(tîrsă: roabă mare) IESE(a ieşi) LO. ON(on: neam, popor) OIR(oier) FU(a fi) LOSOTA (lăsată) AM(a avea) LIO(lie: minune, încîntare). KOTO(cotă: a cerceta) ONDA(ondoi: a ondula, a se mişca uşor) POLE(polei: îngeri, fiinţe supranaturale din basme) OMA(mama) E ED(ede: a judeca) ROBE(robi: a suferi). RO(rău) A TEMO(teamă) NI (priveşte! minune) SOE(soi: neam, a dormi) BOIO(boi: chip) I(i: a alerga) ON(on: a se însoţi, a se aduna) SO PIO(piu: credincios). LOIE(a lua) – G(geto) – GENEO(gena: mic) I(i: a merge) ON(on: a locui) SAMIE (samă: a ţine mintea trează) SETOUZO (principală, unică) – ZABELO. – RIOM – BAS – DABO(cetate) GETO.
Stînga sus: Zabelio l-a sacrificat pe Ili iedul (mielul) său.
Dreapta sus: Cît despre cetatea geţilor Sarmisetuzo, vai! inima cetăţii a fost sărită(uitată) de mîngîiere.
Da, Antonieo a alergat cu ghilul (giulgiul) la argea să fie pus minunii strălucitoare. Neamul românilor s-a prins deseori în sotişă. Bastarnii s-au retras în cîntece doinite. Cel care a ţinut calea dreaptă s-a dus să locuiască în cetatea vieţii(luminii). Neamul murdar din cetatea Sionului i-a luat inima. Acest neam l-a alergat, l-a bătut şi l-a tăiat(pus pe două lemne îmbinate) aruncîndu-l într-o surpătură de mal cu nitră. Românii din Sarmisetuzo, cetatea geţilor, s-au strîns să sărbătorească (venereze) somnul copacului tăiat înainte vreme. Boero Biseto a mîngîiat plin de sfială, de nenumărate ori pe învăţătorul iubirii astfel ca cei adunaţi să se liniştească. O ceată de locuitori au scos armăsarii negri pentru a fi pregătiţi de drum (înhămaţi la sanie şi mînaţi). Cît despre neam, toţi au ieşit cu veşminte cusute cu saia roşie şi s-au tologit(rostogolit) pe jos ca pleava de cînepă pe rîu. Armata românilor, plină de sfială a mers unde este minunea şi a jelit lumina sfintei cruci care strălucea. Adesea boero Biseto a cinstit sfînta cruce jelind alături de armată. Sfînta cruce va însoţi năluca ce a murit. Sfînta cruce se va întinde peste Siria. Sfînta cruce va străluci peste galii roşcovani. La ei românii au alergat şi s-au refugiat, aşa i-au însoţit îndureraţi într-un loc neted(luminiş de pădure) unde au pus puiul de căprioară pe o ladă mare cu speteze. Ştergîndu-şi transpiraţia, priveau la minunea înfăşurată în sulul de pînză ce a suferit(s-a chinuit) puternic. Nobilii au luat ordine în faţa saniei lîngă lădiţă iar conducătorul boero Biseto era atît de bolnav de picioare încît, pentru a-l cruţa a fost dus într-o roabă mare. Neamul oierilor a fost lăsat să aibă această minune. Să se cerceteze mişcarea lină a fiinţelor din ceruri dacă sfînta mamă va fi judecată pentru marea suferinţă. Am mare teamă că chipul minunii adormite va alerga să se însoţească(adune) în credinţă. Să luăm aminte că micul get va merge să locuiască la unicul Zabelio din cetatea geţilor români şi bastarnilor.

*articol preluat de pe www.ariminia.ro