Mormantul unui principe dac

Pe creasta de stană granitică a dealului Sanpetru, unde dăinuie Castelul-fort medieval al Corvinilor, arheologul prof. univ. Sabin LUCA, director al Muzeului Bruckenthal din Sibiu, a descoperit recent mormantul complet intact al unui prinţ dac. Vechimea lui este atestată la peste 2100 de ani, mormantul datand din anul 100 i.Chr.

Cu nici un an in urmă, o echipă de tineri arheologi hunedoreni, sub girul cluj-napocanilor, dezveliseră pe aceeaşi coamă situată imediat deasupra Castelului, un număr de mici morminte care conţineau schelete ale unor copii, situl avand vechimea aprox. de 1900 de ani: o monedă (ort) era datată in anii imediaţi de după cucerirea romană. Despre această descoperire incă nu s-au comunicat date publice, semnificaţia ei fiind de asemenea tulburătoare. Practicau acei daci in mod izolat, ritualic, sacrificiile unui zeu solar, ca in vechime, la Soarele de Andezit de la sanctuarul dacic din Muncelul Orăştiei? Am văzut mormintele şi piese din inventarul lor.

Revenind la senzaţionala dezvăluire din finele lui august, consemnăm cateva date spicuite din comentariile mediilor şi alte relatări:

Mormantul este situat in actuala grădină a Castelului, in spatele cetăţii, terenul fiind ocupat de locuinţe şi terenuri private. Porfesorul Luca a declarat că este sigură existenţa sub zonă a unei DAVE, deoarece a găsit ziduri dacice (murrus dacicus) inconfundabile. Cert este că zona hunedoreană şi in amonte pe văile Cernei şi Zlaştiului, a fost din vremuri protodacice marcată de extragerea minereului feros şi prelucrarea fierului - acest aur al vremii. Ştim că dacii efectuau incursiuni la sud de Dunăre, aliaţi cu celţii, de la care au invăţat in illo tempore adevărata arta a prelucrării fierului. Arme şi unelte, cuptoare rudimentare de reducere şi alte vestigii, dovedesc faptul că după aurul Apusenilor şi cel din raurile din regiunea pădurenilor şi nu numai, era vital pentru războaie şi pentru existenţa civilă. (Toponime slavizate ulterior, au etimonul ce desemnează aurul: Gura Zlata, Gura Zlatei, Zlaşti, Zlătari, ş.a.) sau Aurari.

Fierul este prezent şi in mormantul princiar de la Hunedoara: un cuţit curbat (sau cosor) - profesorul afirmă că este unul de sacrificiu, leit celui ştiut din Columna Traiana, purtat şi de ultimul rege dac, Decebal. Lipseşte doar manerul probabil din lemn, sau corn (?) dar se disting clar patru orificii de fixare ale acestuia. S-au mai găsit un varf de lance (recuzita războinică) şi o cataramă cu ac, accesoriu evident al costumului princiar.

Datată la anul 100, este de dedus că urna prinţului, ce pare a fi murit tanăr, posibil prin luptă (!), recte mormantul, sunt o pagină din cenuşă, piatră şi publere din marele moment de răscruce al istoriei de aici: războaiele cu romanii din anii 100-102 şi ulterioara cucerire parţială (!) a Daciei. Desigur că analizele antropologice ale rămăşiţelor enigmaticului princepe Dac, vor aduce noi şi spectaculoase detalii. Ştiinţa işi are prudenţele ei, aşa că nu sunt excluse chiar revelaţii şocante privitoare la riturile de incineraţie, specifice civilizaţiilor şi culturilor Celor Dintai.


Eugen EVU
Hunedoara, august 2007
Articol preluat din Revista Agero Germania
http://www.agero-stuttgart.de