Agatarsii

Populatie localizata de Herodot (IV;48) la izvoarele riului Maris. Acelasi autor vorbeste si de vecinatatea agatirsilor cu scitii (IV; 100—IV; 125) ceea ce ar presupune situarea in afara arcului carpatic. Este de remarcat ca cele doua localizari ale lui Herodot provin din perioade diferite; prima relateaza situatia din momentul prezentei acestuia la Olbia (450 i.e.n), a doua se refera la perioada razboiului scito-persan (514 i.e.n) , ceea ce ar presupune o restringere a ariei agatirsilor in cursul sec V ien. Herodot ii aminteste pe agatirsi in conflict cu scitii (IV; 78; 100; 119; 125), fapt ce s-ar opune ipotezei moderne care ii considera o ramura a scitilor. Legenda transmisa de Herodot (IV; 10), dupa care Skytes si Agathirsos erau fii legendari ai lui Heracles, poate cel mult intari ipoteza ca agatirsii erau acelasi neam cu scitii. Ei ar fi migrat spre apus sub presiunea scitilor, in jurul anului 600 i.e.n.. Herodot (IV, 104) ii apropie de traci, distingind totusi la agatirsi unele trasaturi aparte, cum ar fi gingasia, bogatia in aur si proprietatea comuna asupra femeilor. De asemenea, ei se il venerau pe Dionisos.
Aristotel (Probl. XIX, 28) mentioneaza ca la agatirsi legile se cintau, pentru a fi invatate pe dinafara. Poate acelasi izvor a acreditat informatia ca agatirsii se tatuau, preluata si de textele tirzii (Mela II, 10; Servius in Verg., Aen. IV, 146). Este probabil ca agatirsii sa se fi pierdut in masa nord-tracica (respectiv geto-dacica) in cursul sec. 5-4 i.e.n. Numele s-a mentinut in traditia literara antica pina tirziu, in epoca romana, cind unele izvoare ii localizeaza pe agatirsi, impreuna cu alte popoare disparute la acea vreme (dar mentinute in texte in virtutea traditiei), undeva in spatiul eurasiatic (Dion. Perieg. 310-319; Ptol. Geogr. III, 10 si altii). Ca antroponim, numele de Agathyrsos apare in unele inscriptii din sec. 1-2 e.n. din Italia (CIL XV, 461-470; CIL XIV 2161 si altele) poate, in amintirea legendarului fiu al lui Heracles. Arheologic agatirsii au fost identificati in grupul de morminte de inhumare de pe Muresul superior, tipul de morminte Ciumbrud, care prezinta trasaturi aparte, in contrast cu zonele inconjuratoare.
Mormintele au fost datate in perioada 550-450 i.e.n., ceea ce ar corespunde textelor. Analogii cu situatia arheologica din Moldova centrala ar indica ca agatirsii locuiau atit in Transilvania centrala,, cit si la E de Carpati, ceea ar fi in acord cu textele. Raspindirea in Transilvania, Moldova si zona subcarpatica a O1teniei si Munteniei a unor piese de tip rasaritean (intre care akinakesuri), a permis formularea termenului de cerc cultural traco-agatirs pentru zona sus-mentionata. Aceasta acceptie vaga ar putea fi interpretata ca reflectind existenta unei puteri politice, o uniune de triburi, condusa de agatirsi, in perioada 550-450 i.e.n si care s-a opus expansionismului scitic.
Etimologie: Tyrsagetae = getii cu thyrs, aga (ago) = purtator; thyrsos (thyrs) = toiagul lui Dyonisos.