CAP. I Utilizarea plantelor sacre în ritualurile religioase. Cazul particular al plantei Soma. Mitologia vedico-brahmanica despre planta Soma;
Inca din perioadele arhaice, ritualurile religioase care aveau un caracter samanic utilizau diverse plante care aveau anumite caracteristici, plante care, administrate fiintei umane, îi provocau stari halucinogene prin actiunile lor neuroleptice.
Oportunitatea tratarii subiectului privind planta Soma, mentionata de catre mitologia vedico-brahmanica, a fost determinata de faptul ca ea conferea indirect corelarea unei serii de date între formele religioase ale epocii, elementele lingvistice si etnografice specifice arealului carpato-dunarean de unde provin si care exista pâna în prezent.
Utilizarea acestor plante, prin efectele lor, permiteau oficiantului ritualului, conform credintei sale, abordarea si a altor planuri existentiale în afara celui fizic.
De-a lungul timpului istoric, plantele de acest gen au fost utilizate si de cultele organizate care au urmat samanismului propriu-zis, desi este dificil a se face o delimitare stricta între acestea, ele, mai degraba, suprapunându-se.
Dupa opiniile unor cercetatori, aceste proceduri preexista si astazi în multe culturi de tip arhaic, chiar si în culturile contemporane. In diverse culturi arhaice ele au fost numite „Hrana zeilor” sau „hrana spirituala” (12).
Planta Soma este cunoscuta în arealul carpato-dunarean sub denumirea de „Palaria Sarpelui”(Amanita Muscaria) cu sinonimele în alte culturi de Asumer, Pong, Bank si Amrita.(12). Cuvântul Amrita (9-pg28) este apropiat de cuvântul Amrut, cuvânt care, în mitologia greaca, înseamna „Bautura Zeilor”.
Aceasta planta creste numai în zonele submontane (800-1000m altitudine).
Tot în arealul carpato-dunarean exista si planta numita Tilisca (Virtilica) mai numita si „Iarba Vrajitoarelor” (Oenotheraceae alpina lutesiana), semnalata înca din perioada dacica, planta prezenta în zona Gradistei, Orastiei, Sarmisegetuzei, planta care produce aceleasi efecte halucinogene. Pentru efectele ei, romanii au numit-o Circae, dupa numele vrajitoarei din epopea „Odiseea” lui Homer.(2) (Dr.O.Bojor). Cuvântul „tilisca”[Virtilica-(6)] are corespondent în limba sanskrita:-radacina de cuvânt „til 6”înseamna „susan oriental” (Sesamum indicum) (4-pg.293). Cuvântul sanskrit „tila” se refera la „o însemnare facuta într-un loc ce seamana cu un graunte de susan (în forma de picatura) (4-pg.293) (10-pg.104). Cuvântul sanskrit „tilaka”se refera la semnul distinctiv, sectar, care se face pe frunte la brahmani, ca un semn de noblete, de distinctie. (4-pg.93). In obiceiurile populare românesti, dupa crestinare, semnul s-a transformat într-o cruce iar în ritualul religios crestin ortodox, prin miruire, se face tot o cruce. Se mentioneaza ca, conform doctrinei brahmanice, în zona fruntii se afla centrul energetic (chakra) Agñya, care are ca simbol tot crucea, simbol al raspântiei, al alegerii de catre fiinta umana a caii pe care aceasta sa o urmeze în viata: a rationalului, a emotionalului sau a evolutiei spirituale.
Soma a fost dusa în India arhaica în jurul anului 2000-1800 î. H. Planta este mentionata în imnurile vedice (12). Planta era culeasa si preparata dupa un ritual precis.
In arealul carpato-dunarean, cultul vedic a utilizat plante cu efecte halucinogene. Utilizarea lor s-a facut datorita efectelor inerente provocate, prin arderea lor, ca de exemplu în Cultul Focului (cultul lui Agni). In mod similar aceste culte au fost legate implicit si de planta Soma.
Acestei plante i s-a atribuit statutul de planta sacra, chiar si acela de zeu, zeul Soma.
Herodot relateaza ca scitii, dupa o înmormântare, dupa ritualul purificarii prin spalare pe cap cu apa, faceau în corturi improvizate inhalatii cu fumul degajat de seminte de cânepa, aruncate pe bolovani încinsi. Actul avea un caracter ritual, fumul degajat producând o stare de euforie (7-art.IV-pg.73,74,75).
Diverse tratate vorbesc ca, în anumite ocazii, un om juca rolul sacrificatului ca victima, precum si cazul când însusi sacrificantul devenea victima propriu-zisa .(purusamedha) (dupa Weber în Z.D.M.G. 18,262) (5pg.19). Dupa M.Eliade, problema substituirii reciproce ca obiect al sacrificiului între om si cal, este considerata înca una deschisa.(5-pg.209). Prin faptul ca formele sacrificiale umane sunt anterioare formelor sacrificiale ce utilizau fiinte vii si faptul ca dacii utilizau sacrificile umane, acestea denota vechimea acestora în ansamblul cultelor arhaice europene.
Din punct de vedere etimologic, cuvântul „soma” provine din limba sanskrita, el însemnând: - Regentul Lunei, Luna, Yama, Kuvera, Cel de-al optulea Vasu, Cerul, atmosfera, dupa dictionarele francez si englez. (10) (3-pg730); -Suc de planta, Luna,Rege al Lunii, fiu al lui Atri, cel de-al optelea Vasu, unul dintre zece Maharisi (3), identificata cu Siva si Visnu ca autori ai Cartii Legii (Dharma), dupa dictionarul englez (3-pg.360).
CAP.II. Toponimii, hidronimii, antroponimii provenite din cuvântul sanskrit Soma;
In zona vestica a României exista o serie de denumiri care se refera la cuvântul sanskrit „Soma”. Astfel, hidronimul „Somes” face trimiteri la radacinile de cuvânt sanskrite : -„Soma”-denumirea ca planta, „sa”-continuitate, curgere, însiruire. Denumirea s-ar traduce prin „cursul apei curgatoare Soma.“ (10).
Toponimul „Someseni” face trimiteri la radacinile de cuvânt sanskrite: „Soma”, denumirea ca planta, -„sa“, continuitate, stabilitate (sau ca «sa»-oprire, repaus), -„na”, sufix de întarire al radacinilor de cuvânt anterioare. Denumirea s-ar traduce prin „locul peren al Somei” (1).
Toponimul „Samasag” face trimitere la radacinele de cuvânt sanskrite: „Soma, denumirea ca planta, „sag”sufix de întarire, în sensul de continuitate, locatie, stabilitate(10), utilizat IN SPECIAL IN VEDE. Denumirea s-ar traduce prin „locatie cu o mare continuitate în timp, numita Soma”.
Toate acestea confirma existenta în arealul carpatic (Mtii. Apuseni), înca din perioada vedica, a plantei
Soma, cunoscuta sub acest nume vedic. Atribuirea atâtor de multe denumiri care au în compunerea lor acest cuvânt sanskrit, vedic (hidronime, denumiri de asezari umane, denumiri de persoane), toate acestea atesta importanta deosebita cultica vedica acordata acestei plante în perioada istorica de dinainte de reforma religioasa de la 3200 î. H. începuta în India arhaica, perioada dupa care utilizarea acestei plante în ritualuri a fost restrictionata, scoasa din cultul public, dar ramasa ca consemnata în scripturile brahmanice si în Vede într-o forma abstracta a unei zeitati obscure, Soma.
CAP. III. Reforma brahmanica si modificarea conceptiilor vedice legate de planta Soma;
Reforma brahmanica de dupa 3200 î. H., prin reconsiderarea conceptiilor religioase vedice, a modificat si conceptul de sacrificiu. Astfel, sacrificiul ritual consta în sacrificarea unei fiinte vii (animale).
Sacrificiul era de tip samanic, sacrificiu ce nu impunea sacrificatorului existenta unor calitati psiho-morale. Sacrificiul de acest gen avea un caracter de manipulare „din exterior” de catre sacrificator al actului sacrificial, indiferent de conditia sa umana, întrucât acestuia nu i se impunea conditii de moralitate. Accesul la zei se presupunea a se face posibil prin administrarea de catre sacrificator a plantei Soma, preparata în prealabil într-un cadru ritual, planta care, prin caracteristicele ei psihotropice, prin efectele ei halucinogene, favoriza acest contact fara ca operatorul sa se considere a fi „implicat”.
Conform scripturiilor brahmanice de mai târziu, ca urmare a descoperirii de catre brahmanism a existentei si a altor planuri existentiale, superioare, prin vechile proceduri, accesul scrificatorului era limitat doar la planurile existentiale inferioare.
Planurile existentiale inferioare este domeniul Elementalilor (9-pg164), entitati care guverneaza numai stariile de agregare ale lumii fizice nominalizate simbolic prin elementele „Pamânt”, „Apa”, „Aer”, “Foc”, „Ether” (spatialitate). Aceste planuri nu contin, însa, si spiritualitatea.[ „La Aryeni numai brahmanii erau admisi a cunoaste secretul Soma, cea care declanseaza inefabilul, care aduce extazul”(11), concept la care s-a renuntat dupa reforma].
Brahmanismul reformat de dupa anul 3200 î. H., prin noua sa conceptie, considera ca o conectare la planurile existentiale superioare, la zei, nu se poate realiza decât prin sacrificiul „intern”al fiintei umane. Prin aceasta se întelegea redobândirea de catre fiinta umana a calitatiilor primare, primordiale, cu care fiinta umana a fost înzestrata de catre Divinitate, calitati pe care fiinta umana le-a pierdut prin contactul inerent, prin atasamentele sale de lumea fizica. In cadrul atasamentelor intrau si procedeele de tip samanic, considerate imorale.
Sacrificiile de fiinte vii au fost înlocuite cu ofrande de produse naturale (lapte, miere, fructe), concept care s-a pastrat pâna astazi în hinduism.
Prin reforma brahmanica de la 3200 î. H., brahmanismul s-a distantat de practicarea în ritualuri a utilizarii plantei Soma. Acest lucru permite sa se argumenteze faptul ca utilizarea plantei Soma era specifica perioadei prebrahmanice, ea regasindu-se numai în practicile rituale vedice.
Soma este mentionata sub diverse forme de scripturile brahmanice târzii (ex. în Brahmane) sub diferite forme de utilizari cu caracter mai mult informativ, forme care dau impresia unor proceduri devenite deja istorie, ca referiri la unele care ar apartine perioadei anterioare, celei vedice. Unele mentiuni din scripturile brahmanice târzii fac totusi aluzii voalate la calitatiile acestei plante în ritualurile individualizate chiar si în conditiile respingerii ei oficiale prin noua doctrina brahmanica privind utilizarile ei în ritualurile cu caracteristici de comuniune.
CAP. IV. Obiceiurile populare românesti si plantele neuroleptice;
Utilizarea de plante neuroleptice de genul Somei este semnalata în obiceiurile populare la români în întregul areal carpato-dunarean cu multe corespondente cu ritualurile vedice. (13). Se dau doar câteva exemple:
In perioada de iarna, în timpul sezatorilor si organizarii de claci, se semnaleaza obiceiul facerii de”juflei”(3-pg.266), o forma de ofranda, ca o coliva. E facuta din seminte de cânepa pisate si fierte cu sare si zahar. Se considera mâncare de post, deci cu caracter religios ancestral (3) (Zona Buzaului-com.Gohor).
In mod similar, exista obiceiul ca în noaptea de Macinici (9 martie) (în realitate cu referiri la data echinoxului de primavara din 21 martie, decalaj datorita schimbarilor calendaristice), sa se faca focuri în care sa se arunce seminte de cânepa si sare, reminiscenta a cultului vedic a lui Agñi (al Focului Sacru), la trecerea la „renasterea noului an”. Arderea semintelor de cânepa produce un fum care provoaca asistentei o stare de euforie cu halucinatii. (Cuvântul „Macinici” are origina sanskrita, emanat din radacina de cuvânt *mel-a zdrobi, a macina, respectiv *mlak .apoi *mak (14-pg.513) (15pg.716). Probabil forma primara a obiceiului se referea la aruncarea rituala de seminte zdrobite în foc sau la însasi prepararea fainei pentru aluat din care sa se faca ofrandele în forma de “opt”, imaginea Modelului Arhetipal al perfectiunii).Obiceiul aruncarii în tot cursul anului de seminte de cânepa pe plita încinsa a caminului taranului român, obicei generalizat pe tot teritoriul tarii, este o reminiscenta a vechiului cult vedic. Reflexia acestui obicei, în timpul istoric, este cultul familial al focului al românilor.
Un motiv al substituirii plantei Soma cu altele echivalente ca producatoare de efecte halucinogene îl putea constitui faptul ca zona de crestere si cultivare posibila a ei este la altitudini relativ înalte.Conservând principiul ritualului, al producerii si obtinerii stariilor extatice, în celelalte parti ale arealului s-a cautat, gasit si substituit planta Soma cu alte produse similare (macul, cânepa) .
CAP.V. Utilizarea plantelor neuroleptice în ritualurile religioase în general, de-a lungul timpului istoric;
Plantele cu caracteristici neuroleptice au fost utilizate în multe ritualuri religioase. Motivul utilizarii lor îl constituie starile de tip halucinogen generate în corpul uman de catre acestea, stari care erau considerate ca pot permite accesarea de catre om si a altor planuri existentiale în afara planului fizic si superioare acestuia. Pentru acest motiv, în anumite perioade istorice, ele au fost declarate, mai mult sau mai putin oficial de catre diversele forme religioase, plante sacre (samanism, vedicobrahmanismul primar si reformat).
CAP.VI. Concluzii;
In privinta problemei utilizarii plantelor neuroleptice în arealul carpato-dunarean se pot trage urmatoarele concluzii:
1. În perioada arhaica, plantele neuroleptice, plante cu proprietati halucinoagene, au fost folosite în samanism. Aceasta s-a transmis sub forma individualizata pâna în prezent în spatiul rural
2. În perioada prevedica si vedica ce a cuprins arealul carpato-dunarean, plantele neuroleptice au fost utilizate în ritualurile religioase cu caracter public, acestora acordându-li-se un statut sacru, mergându-se pâna la zeificarea lor. Eficacitatea actului sacrificial care era însotit de consumul de planta Soma nu era conditionata de existenta calitatilor psiho-morale ale sacrificatorului, ci de cantitatile si calitatile elementelor ce constituiau obiectul sacrificiului.
Initial, sacrificatele ritualurilor au fost fiinte vii (animale, printre care tauri, cai, mistreti, ulterior porci si nu este exclus si fiinte umane).
La geto-daci, era utilizat sacrificiul uman, fapt atestat de catre istoriografie ca mergând pâna în perioadele istorice relativ târzii, fapt ce atesta originea lor ancestrala, arhaica, corespunzatoare perioadei prevedice si vedice, în acest areal.
3. Mitologia traco-geto-daca s-a transmis, prin elementele sale, în obiceiurile si traditiile poporului roman, în mituri, legende si basme cu ritualuri de gen sacrificial cu caracter mai mult sau mai putin mistic, în simbolismul cu elemente arhetipale continute de acestea. Din ea emana importanta actului sacrificial în conceptia religioasa a geto- dacilor.
În urma crestinarii, o serie de elemente mitologice au fost asimilate de noua religie, conservând ideea de fond a evenimentului mitologic, de ex. ideea de sacrificiu. Este reprezentativ cazul Cavalerului trac (Cavalerul danubian), reprezentat în împrejurari cinegetice (8-pg102), asimilat ulterior de crestinism cu Sf.Gheorghe (6), aparând, însa, omorând un balaur. Probabil ca obiectul initial al uciderii de catre cavalerului trac era altul decât cel reprezentat pe artefactele de mai târziu de catre romani, zeu pe care ei l-au numit Deus Sanctus Heron.
In mod similar, este substituirea mitului zeului Mithra (6-pg331), ca reprezentant al cultului solar al lui Agñi (popular Ignu), cu cel al Craciunului, cu conservarea vechiului fond, a ideii de sacrificiu pastrat în obiceiul popular al sacrificarii porcului (Ignatul porcului), ca si cel al ofrandei numita „pomana porcului”, precum si al consumului de alcool ce însoteste ritualul. Probabil este un produs de substitutie al vechii Soma. Consumul mare de vin la daci pe vremea lui Burebista poate duce la emiterea ipotezei ca, în timp, în ritualurile religioase, Soma, datorita efectelor sale, a fost înlocuita cu alte produse cu efecte similare, cum este cânepa, produs ramas pâna astazi în obiceiurile populare românesti.
In sensul celor de mai sus :
-prezenta în arealul carpato-dunarean de toponimii, hidronimii, antroponimii legate de denumirea plantei Soma,
-modul de evolutie, în timpul istoric, al conceptului religios la trecerea de la cel vedic la cel brahmanic, privind utilizarea în ritual a plantei Soma,
-viziunea mitologiei populare românesti privind actul sacrificial si legaturile acesteia cu prezenta plantelor mitice,
-utilizarea de plante cu caracteristici neuroleptice cu efecte halucinogene în obiceiurile populare românesti
Toate acestea duc la concluzia ca originea utilizarii plantei Soma în ritualurile religioase este în arealul carpato-dunarean, din perioada vedica, ulterior planta ajungând în India arhaica, în urma migratiei aryene condusa de Rama.(în limba sanskrita, Ramanaya însemnând „locul de nastere a lui Rama”).
VII.Bibliografie:
1. Alecu-Calusita Ing.M.-Fisa documentara-Planta Soma în literatura medievala italiana, 2009
2. Bojor Ovidiu Prof.Dr.- Fisa documentara –Planta Tilisca, 2009- Buc
3. Bulgar Ghe. si Ghe.Constantinescu-Dobridor -Dictionar de arhaisme, Ed. Saeculum Vizual, 2005
4. Burnouf Emile & L.Leupol- Dictionnaire Sanskrit-Français, Ed. Maisonneuve-Paris, 1865
5.Gonda Jan-Les religiones d’Inde-Vol.I , Vedatisme et Hindouisme, Ed.Payot-Paris, 1979
6.*** “Health Service-nr. 1645”, New York , U. S. A.
7. Herodot-Istorii- Cart.IV, trad. A.Piatkovsky si F.Vant-Stef, Ed. Stiintifica, Buc., 1961
8. Keith A.B.-Religion And Philpsophy Of The Veda And Upanishads, Cambridge, (Mass), Anglia, 1925
9. Kernbach Victor-Dictionar mitologic, Ed.Stiintifica si Enciclopedica, Buc., 1989
10. Mac Donell A.A.-A Practical Sanskrit Dictionary, Ed. Master Publisher, New Delhi, India, 1924,
11.*** ”Le Monde”, 17/01/2002
12. Nicolaescu prof.Ghe-Planta Tilisca.,StarInternational Medimpex
13. Pruna Olivia-Etn. Fisa documentara-Obiceiuri populare românestizona Buzau, 2009
14. Vinereanu M.-Dictionar Etimologic al Limbii Române pe baza cercetarilor de euroindianistica, Ed. Alcor, Buc., 2008
15. Walde M. J Pokorny-Indogermanisches Etymologisches Wörterbuch, Bern, Munchen, 1959
24.*** http://www.inidiffusion.fr./article116.html
25.*** . http://www.racines.traditions.free/ambroisi/index.html
26.*** http://www.oniros.fr.entheogenes.html
Eugeniu Lazarescu
*articol preluat din DACIA MAGAZIN, nr. 65, mai 2011
Vlahii sunt români
Acum 9 luni
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu