Blajinii si Pastele Blajinilor

Prima luni din a doua saptamana dupa Pasti se mai numeste Lunea Mortilor, Pastele Mortilor, Pastile Mici, Pastele Rohmanilor, Pastele Blajinilor sau Matcalaul.
Blajinii sunt fiinte mitice, care traiesc pe Taramul Celalalt, dar pastreaza legaturi cu lumea noastra. Li se mai spune Rohmani, Rocamni, Rugmani, Urici si Oameni Rosii. Ei locuiesc in Ostroavele Albe ale Apei Sambetei. Unii dintre ei au apucaturi dusmanoase. Cele mai multe legende ii prezinta insa ca pe niste fiinte miloase, devotate lui Dumnezeu.
Se crede ca ei provin din copii nebotezati morti imediat dupa nastere. Altii spun ca Rohmanii sunt oameni vechi, care au o credinta mai curata decat a actualilor pamanteni. Ei duc cam aceeasi viata ca noi, avand orase si sate. La sfarsitul lumii ei vor lua locul oamenilor pe pamant.

Rohmanii seamana cu pamantenii, dar mananca foarte putin; un ou de gaina le ajunge la doisprezece insi. Ei sunt foarte buni la suflet, au sarbatori asemanatoare cu ale crestinilor si duc o viata de sfinti, postind pentru omenire. Dumnezeu ii iubeste atat de mult incat le-a dat darul de a putea trai usor, fara sa se inece. Blajinii se roaga permanent pentru mantuirea lumii noastre, fara a cere nimic pentru ei. Femeile lor sunt mult mai credincioase si mai frumoase decat pamantencele; in Bucovina i se mai spune si astazi unei fete foarte frumoase ca este o Rohmanita. Femeile Blajinilor traiesc separate de barbati si nu se intalnesc cu ei decat o data pe an, la Pastele lor, cand se pot casatori. Ei nu raman decat putin timp impreuna, cam pana la Inaltare, caci in restul anului postesc si duc o viata de pustnici.
Legatura dintre pamanteni si Blajini se face de obicei la Pastele Rohmanilor. Traind in semiintunericul de pe Taramul Celalalt si neiesind decat rareori pe pamant, Rohmanii nu pot sti cand vin sarbatorile de Pasti. Atunci oamenii, recunoscatori pentru rugaciunile si faptele bune ale Blajinilor, ii anunta prin cojile de oua rosii sau incondeiate pe care le arunca intr-un rau sau parau, de unde ele vor ajunge pe Apa Sambetei, in lumea unde locuiesc aceste fapturi minunate. Pana in Taramul Celalalt cojile de oua parcurg o saptamana, dupa care, printr-un miracol, ele redevin oua intregi, cu care se hranesc Rohmanii. Datina cere ca aceste coji de oua rosii sau incondeiate sa fie aruncate in ape curgatoare numai de fete neajunse la pubertate sau de femei foarte batrane.
De Pastele Blajinilor se crede ca sufletele mortilor sunt slobode; de aceea in aceasta zi se gatesc multe si alese bucate, impartindu-se pe la vecini, cu credinta ca mortii numai in aceasta zi sunt liberi si pot gusta din mancarurile pregatite. La cine nu serbeaza si nu da mortilor de pomana vin mortii noaptea si le cer. In unele tinuturi se impart doar oua si colaci saracilor si se face slujba la cimitir.
De Pastele Blajinilor au loc sarbatori campenesti, unde se mananca oua rosii si incondeiate. Se crede ca Blajinii se bucura tare mult vazandu-i pe oameni ca petrec la aceasta sarbatoare.
De ce li se spune Blajinilor si Rohmani? Acest nume le vine din graiul stramosilor nostri atestat intr-un epitet al Cavalerului Trac, Zeind-Roymenos, cu sensul de "Sfantul Luminos".

Adrian Bucurescu
* articol preluat de pe www.dacii.ro