Monumentul de la Adamclisi

Monumentul este alcătuit dintr-un soclu cilindric, care are la bază mai multe rânduri de trepte circulare, iar la partea superioară un acoperiş conic, cu solzi pe rânduri concentrice de piatră, din mijlocul căruia se ridică suprastructura hexagonală. La partea superioară se află trofeul bifacial, înfaţişând o armură cu patru scuturi cilindrice. La baza trofeului se află două grupuri statuare care conţin fiecare reprezentarea trupurilor a trei captivi.
Înălţimea monumentului împreună cu trofeul este aproximativ egală cu diametrul bazei şi anume circa 40 m. De jur împrejur, cele 54 de metope din calcar de Deleni, înfăţişează în basorelief scene de război.
Numele Adamclisi (în grafii mai vechi Adamklissi sau Adam Klisi) este forma românizată a denumirii turceşti Adam Kilisse (Casa lui Adam, interpretată ca fiind Biserica Omului). Turcii au considerat impunătorul monument drept biserică. Cu un diametru de 30 m şi o înălţime de 20 m, monumentul are de jur-împrejur 54 de basoreliefuri.

Sursa: wikipedia


Toata lumea a invatat la scoala ca in perioada razboaielor purtate de Traian impotriva lui Decebal, la Adamclisi s-a dat o batalie crunta intre armata romana si armatele regelui dac si ale aliatilor sai, castigata, prin jertfe enorme, de catre romani si asta doar datorita capriciilor vremii. Bazandu-se pe podul de gheata al Dunarii, Decebal si-a trecut armatele la sud de Danubiu unde au trecut prin foc si sabie toate garnizoanele romane. Asta l-a obligat pe Traian sa mute teatrul razboiului departe de muntii sfinti ai dacilor, in zona unde voia regele dac si unde planuise sa distruga in intregime armata romana. Din pacate, la intoarcerea armatelor aliate pe pamantul Daciei, din cauza vremii prea blande, gheata de pe Dunare s-a rupt si mare parte din cavaleristii imbracati in fier ai dacilor au murit inecati.
Intotdeauna s-a considerat ca monumentul de la Adamclisi a fost construit de romani in cinstea victoriei de atunci. Din pacate, putini au incercat sa vada originea adevarata a monumentului. E adevarat, romanii au construit un altar funerar in amintirea mortilor lor, dar acesta nu are nici o legatura cu monumentul propriu zis, altarul fiind construit ceva mai departe de acesta. Ba mai mult, pe altarul roman se poate citi un text in care se arata ca toti romanii au murit de moarte napraznica. Oare ce sa insemne moarte napraznica intr-o epoca in care in fiecare zi se murea in lupta? E una din intrebari la care speram ca viitorul sa ne raspunda.
Privind calaretul din varful monumentului s-ar putea constata cu usurinta ca el nu este roman ci dac. Mai mult, o serie de istorici au incercat sa arate existenta unor personaje care nu au nici o legatura cu monumentul. In ochii lor, pe monument apare insusi Decebal in timp ce isi taie gatul. Din pacate, ochii acestor cercetatori nu au vazut monumentul decat poate in poze. Pentru ca acea figura este cea a unui dac care se apara cu scutul de atacul cu sulita al unui cavalerist roman. Iar cei care s-ar fi straduit sa cunoasca ceva mai mult cultura dacilor, ar fi stiut ca leii de pe monument apar, de regula, doar in cazul constructiilor funerare. Se pare ca pana si Cosbuc stia mai multe atunci cand spunea: “...nu-i totuna leu sa mori / Ori caine-nlantuit...”. Leul la daci era simbol al unei morti eroice, demne de un adevarat luptator ce a plecat in lumea lui Zamolxis...
Din pacate, putini stiu toate aceste lucruri la ora actuala si si mai putini sunt cei care ar avea si curajul sa o spuna. Pana atunci, un monument construit de stramosii nostri, de daci, cu mult inaintea luptei de la Biserica lui Adam (Adamclisi, n. a.) va fi considerat construit de cotropitorii romani.

Eliszar