CODEX ARGENTEUS - CEL MAI VECHI DOCUMENT SCRIS PREPONDERENT ÎN GETÃ (DOVEDIT, ÎN SPECIAL PRIN LEXIC)

Pentru moment voi supune cititorului, spre dreapta lui judecatã, un text bine cunoscut tuturor din Biblia zisã a lui Ulfila si anume rugãciunea Tãtãl nostru dupã Evanghelia lui Matei VI. 6-12: RATTA UN SAR THU IN HIMINAIRWEIHNAI NAMO THEIN, VIMAIRTHIU DINASSUS THEINS, WRAIRTHAI WILGA THEINS SVE INRHIMINA GAl ANA AIRTHAI. HLAIFRUNSAR ANA THANA SINTEINAIRGIF UNS HlMMA DAGA. GAHRAFLET UNS THATEl SKULANRBIGAIMA SV A SVE, GAl WEISRTHAI SKULAM UNSARAIM GAlRNI BRIGGAIS UNS INRFRAINSTUBN GAH AK LAUSEIRUNS AF THAMMA UBILIN [UNTERTHEINA IST TIUDANGARDI, GAHRMACHS, GAH WULTAUS INRAIWINS AMEN] [cãci a Ta este împãrãtia si puterea si mãrirea în vecii vecilor amin].
Acest text este transliterat în C.A. din limba goticã. [Unui vorbitor de.limba germanã îi va fi lesne sã înteleagã textul, cãci germana, prin geticã, este nepoata de fiicã a limbii gete, asa cum foarte limpede au clarificat savantii nordici, idee la care eu am aderat].
În rugãciunea Tatãl nostrum avem 65 de cuvinte din care mai mult de jumãtate (toate cele subliniate) le-am putut recunoaste, chiar la prima vedere, cã sunt getice si hitite.
Pentru cuvântul ATTA = tatã, vã rog sã vedeti/revedeti atent STUDII de Dacologie II cu subtitlul Fals tratat de geto-dacã (recomandat mie de cãtre Dl. Professor Dr. Florin. Rotaru, Directorul Editurii Biblioteca.Bucurestilor, unde am publicat cartea în 2003) Lectia a 2-a. p.26-27, precum si Culegere de micro studii (Arvin Print, 2004) p. 81-82, unde tratez despre limba hititã si unde, printre multe alte cuvinte, semnalate de cãtre Carolus Lundius ca fiind pur getice, în cartea Zamolxis primus Getarum legislator, se regãseste identic si în hititã, ba chiar si în huritã, limbã înruditã cu hitita, cãci mai multã
vreme au avut si un regat comun.
Substantivul ATTA a fost însusit apoi, de elinã, latinã, persanã, arabã, turcã (vezi si ATTA TURK = tatã al turcilor, cognomen cãpãtat de Mustafa Kemal ca unul ce pusese bazele statului turc modern). Deci, cum subliniazã cãrturarul suedez CAROLUS LUNDIUS, este unul din cele mai vechi cuvinte getice (vezi si LEX ATTINIS) si la aproape doua secole si jumãtate dupã aceea, sustinut si de hititã. Geticul ATTA a mai devenit în elinã si latinã si ADONIS (= tânãrul frumos de care se îndrãgosteste Afrodita); în românã avem floarea gingasã, DEDETEL, anemonã în care Afrodita l-ar fi prefãcut, dupã moarte, pe ADONIS, dupã traditia autohtonã, regãsit si în ebraicã, în formula de invocare ADONAI (de origine frigianã) pe care o rostesc rabinii în ceremonialul de înmormântare, însemnând DOAMNE! STÃPÂNE! Aceasta pentru cã JEHOV AlJAHVE = Dumnezeu, era interzis sã se pronunte; în afarã de ADONAI, ei mai rosteau si numele de ELOHIM, cum foarte correct semnala si Dl. Teleoacã în conferinta sa prezentatã la GETICA, la finele anului 2004.
În mitologia nordicã, acest tãtuc (ATTIN/ATTA) a devenit WODAN/WOTAN - ODIN. Trebuie sã mentionãm faptul cã prima inscriptie hititã a fost descifratã în anul 1917 deci, la 6 ani dupã moartea savantului român N. Densusianu, asa cã nu avea cum sã fie cuprins acest ATTA - getic/hitit - despre care eu am tratat si tratez si acum – în lucrarea sa Dacia preistoricã, publicatã la doi ani dupã disparitia autorului, cum eronat a afirmat Domnisoara Antigona Grecu la sedinta din 5 ianuarie 2005 a Academiei Daco-Române, (când eu am prezentat ~ aceeasi schitã).
Meritã sã scoatem în evidentã faptul cã savantul Belgian Bonaventura Vulcanius Brugensis, în al sãu extrem de pretios tratat De litteris et lingua Getarum sive Gothorum, 1597, unde, ca al 2-lea autor, a publicat si alfabetul getic, [primul fusese Joannes Magnus Gothus, care îl copiase de pe o rocã uriasã], subliniazã in aceasta cã Episcopul Ulfila, în traducerea Pentateuhului (primele cinci cãrti din V.T.) s-a folosit de alfabetul getic, de scrierea geticã, aducând simplificãri unor litere - oricine poate constata aceasta comparând alfabetele. Vulcanius mai relateazã cã el s-a aflat în posesia unor foi deteriorate care ar fi fost exact aceleasi care s-ar fi pierdut din CODEX ARGENTEUS (Existã cercetãtori asidui ai acestui.monument literar, printre care si Friedrich Fuld (Ulfilas Gotische Bibelubersetzung Die alteste germanische Urkunde - Leipzig, 1805) care vorbesc despre Moeso&otischen Buchstaben de care s-a slujit efectiv Ulfila în C.A Episcopul Ulfila (313 - 383) a trait si activat ca prelat pe pãmânt getic - doar bunicii lui se refugiaserã din Capadocia în Moesia/Getia din cauza persecutãrilor împotriva crestinilor. Dupã cum am stabilit de peste cinci ani pe baze pur rationale, etnosul GOT este totuna cu cel GET. GETII s-au numit, dupã sec. al IV-lea, preponderent GOTI, dar în Peninsula Scandinavã, dupã cum o sustin toti cãrturarii nordici, ei s-au numit Getae din vremuri imemoriale pânã în Evul Mediu târziu iar Episcopul Ulfila - subliniazã nordicii - a creat asa zisul alphabet gotic din cel genuin getic si cã el a scris esentialmente în geticã, în calitate de autor (partial) al lui C.A., considerat cel mai vechi document de limbã germanã si care este, în opinia noastrã si cel mai vechi Document de limbã getã.
Asadar, Episcopul Ulfila a trades “Pentateuhul” (inclus în C.A), din greacã în goticã/geticã, adicã în limba vorbitã pe teritoriul unde el a trait si a activat, timp de 40 de ani, ca episcop, iar noi credeam cã acolo s-a si nãscut, cãci majoritatea biografilor lui vorbesc cã bunicii lui ar fi fost refugiati din Capadocia în Moesia. Literele/parte din ele, de care Ulfila se foloseste, sunt cele getice, inclusiv runele - dupã cum spun unii autori, da, spun eu, dar nu cele pur germanice, ci cele pur getice, deoarece runele s-au folosit pe teritoriul strãmosilor nostri pânã în secolul al 12-lea; în bogata prefatã la CODEX ARGENTEUS UPSALIENSIS, se subliniazã faptul cã forma runelor era diferitã de la un teritoriu la altul si cã pe însusi acelasi teritoriu s-au folosit rune diferite. Foarte interesant de semnalat este ceea ce subliniazã si Ancient Scripts.Com: Gothic este (citez): Gotii au vorbit o limbã germanicã unicã în felul ei si legat nu numai de conceptul de cel mai vechi idiom germanic, dovedit ca atare, dar mai ales prin aceea cã este un idiom cu totul aparte din familia limbilor germanice fãrã vreo legãturã lingvisticã cu vreo altã limbã germanicã care a supravietuit, la aceasta eu as mai vrea sã adaug: lucrurile stau altfel pentru cã este vorba de idiomul getic, în opinia mea, idee sustinutã si de limba hititã în care am aflat o multime de cuvinte identice cu cele din getã. Lucrurile stau astfel si pentru cã punctul de plecare a fost limba getã, ca matcã a tuturor celorlalte limbi zis indo-europene/mai curând indo-germanice: de subliniat, cel dintâi, cunoscut mie, a spus-o cãrturarul suedez CAROLUS LUNDIUS.

prof. Maria Crisan
*articol preluat din DACIA MAGAZIN, nr. 33, iunie 2006