CIVILIZATIA DACILOR – IZVOR DE INSPIRATIE ÎN MUZICA CONTEMPORANÃ

Creatia muzicalã recentã, cu precãdere cea postavangardistã recurge la surse de inspiratie din cele mai felurite. Referirea la subiecte sau texte cu aluzii directe sau indirecte la muzica dacilor este, însã, de datã mai putin recentã. Ea poate fi depistatã încã din prima jumãtate a veacului trecut, când unii compozitori, români sau strãini, atacã în compozitiile lor subiecte mitice sau de legendã. Astfel, stadiile parcurse de apelurile -directe sau nu- la muzica dacilor antici se pot rezuma la un numãr de trepte distincte:
1. o etapa incipienta in care creatorii muzicali recurg la subiecte mitice cu referiri indirecte la traditia traco-daca. De pildã, Béla Bartok în a sa “Cantatã profanã” utilizeazã textul “Colindului cerbilor” preluat din folclorul românesc. De notat: cerbul este animal sacru atât la daci, cât si în mitologia românã (vezi mitul lui Orfeu). Alti muzicieni, mai ales autohtoni, recurg la teme istorico-mitice cu posibile aderente la lumea strãbunilor nostri. A se vedea, în acest sens, M. Andreescu-Skeletty: “Regina dunãreanã” (operã în cinci acte);
2. mai evoluatã apare faza în care compozitorii recurg explicit la proportii numerice si combinatii cifrice gãsite în vechea arhitecturã dacã, pe care le transformã în grupuri de sunete si intervale. Exemplu: Stefan Niculescu: “Simfonia a II-a Opus dacicum”;
3. recursul la formule melodice de facturã arhetipalã din folclorul nostru a cãror acuplare liberã dã nastere la piese simfonice sau instrumentale afiliate subconstient substratului muzical arhaic: S. Toduta – “Concertul pentru orchestrã de coarde nr. 1”;
4. abordarea constientã atât a tematicii dacice, cât si cromatizarea intensã si acuplarea conform unei anume strategii sonore a formulelor melodice arhetipale care dau nastere la o ambiantã anticã “sublimata” si transfiguratã: V. Herman: “Muzicã anticã pentru cor de femei si orchestra” (texte din “Zalmoxe” de Lucian Blaga);
5. lãrgirea si generalizarea formulelor de sorginte arhaicã cromatizatã, asociate cu formule ritmice de origine folcloricã - arhetipalã dând nastere la un discurs muzical strict organizat. Acesta poate fi, apoi, colorat cu elemente timbrale ce sugereazã vechile aulodii trace. Exemplu: V. Herman “Akes Samenos” (flaut solo), “Hestia” (cinci grupuri de percutie), “Belagines” (pentru orchestrã de camerã).

Prof. univ. dr. Vasile Herman
*articol preluat din Dacia magazin, iunie 2004