Triburi dacice

AGATÂRŞII - Trib de origine iraniană, stabiliţi, cu mult înainte de sec. V îen în spaţiul intercarpatic devine propabil cu timpul un trib dacic cu oameni "foarte fercheşi, gătiţi cu podoabe de aur" ceea ce corespunde perfect bogăţiilor aurifere ale Daciei după cum menţionează Herodot.

ALBOCENSII - Trib de origine dacică fără îndoială, aflaţi în jurul oraşului Alboca din sudul Banatului de azi. Au fost menţionaţi de Ptolemeu.

ANSAMENSII - Trib dacic localizat pe Someş, în NV Transilvaniei. Este atestat pe inscripţii romane un sat purtând numele acestui trib: vicus Ansamensium.

APPULII - Numele neamului dacic aşezat în jurul oraşului Apulum. Sunt menţionaţi de textul antic cunoscut sub numele de Consolatio ad Liviam.

BIESII - Trib de pe malurile Mureşului ce se învecinează la N cu piageţii, la NV cu burii şi la SV cu sarmaţii. Sunt amintiţi de Ptolemeu.

BURII - Puternic trib dacic, cu capitala la Argedava. Ocupau regiunea subcarpatică a actualelor judeţe Vîlcea şi Arges. Stăpâneau imensele mine de sare de la Ocnele Mari şi căile de acces spre Dacia transilvană, ceea ce le conferea o imensă putere militară, alături de o mare responsabilitate. Sunt menţionaţi de Ptolemeu.

CALIPIZII - Trib dacic înrudit cu carpii menţionaţi de Herodot şi Strabon.

CARPII - Unul din cele mai mari şi importante triburi dacice ce a locuit la est de Carpaţi până la Nistru. După unii cercetători, numele de carpi vine de la muntii Carpaţi, după alţii de la indo-europeanul Kar="a lăuda" iar după alţii numele de Carpaţi vine de la carpi. Sunt amintiţi de Iordanes, Aurelius Victor, diferite inscripţii din Dacia romană. Existenţa lor mai este confirmată de faptul că unii împăraţi romani care i-au învins (Filip Arabul, Aurelian, Diocletian, Maximian, Constantius Chlorus, Galerius şi Constantin cel Mare) şi-au luat supranumele de Carpicus Maximus. Urme ale carpilor au fost identificate pe teritoriul Moldovei, carpii lasând cel mai mare număr de tezaure monetare. Organizaţi într-o puternică uniune tribală, carpii au dominat din punct de vedere politic, economic şi militar atât unele triburi de origine dacică (dacii liberi din Muntenia), cât şi populaţiile barbare pătrunse în zona extracarpatică a României. După înfrângerea costobocilor de către romani şi asdingi (170-172) carpii au fost cei mai puternici şi mai periculosi duşmani ai Imperiului roman la Dunărea de Jos. Ei au atacat în repetate rânduri imperiul fie singuri, fie în alianţă cu sarmaţii, goţii şi alte seminţii. Sunt atestate conflicte în anii 214-238, 245-247, 272, 295-297, 302-303, 306-311, 313-318. În urma acestor conflicte, unii dintre carpi au fost transferaţi în Imperiul roman, iar alţii au continuat să trăiască pe teritoriul lor de baştină, alături de goţi, huni. De-a lungul existenţei lor, a asimilat numeroase culturi fără a-şi schimba semnificativ cultura. Între carpi şi romani au existat şi unele relaţii paşnice, fapt dovedit arheologic.

CARPIZII - Trib dacic înrudit cu carpii menţionaţi de Ephoros.

CARPODACII - Denumirea de carpodaci este interpretată de istorici în mod diferit : "daci amestecati cu carpi", "daci de origine carpică", "daci în ţara carpilor", fiecare formulare oferă concluzia că n-ar fi vorba despre o singură populaţie, ci despre două neamuri de aceeaşi origine (dacă). Sunt menţionaţi de Zosimos în Istoria nouă : "Teodosius a respins pe sciri şi pe carpodaci şi învingându-i în luptă, i-a silit să treacă Istrul şi să se întoarcă pe meleagurile lor". V.Pârvan i-a identificat pe carpodaci cu carpii.

CAUCOENSII - Trib dacic, localizat de V.Pârvan în "regiunea de munte din Neamţ şi Bacău şi ţinutul spre apus din ţara secuilor". Caucoensii au fost vecinii de S ai costobocilor, locuind N Moldovei, inclusiv în partea carpatică şi dincolo de Siret pînă la Nistru. Sunt menţionaţi de Ptolemeu.

CEIAGISII - Trib aflat la S de potulatensi, adică în SV Munteniei şi SE Olteniei (cursul inferior al Oltului). Sunt menţionaţi de Ptolemeu.

COSTOBOCII - Triburi de daci liberi care au locuit în N şi NE Daciei. Apartenenţa lor etnică a fost dovedită arheologic. Aria de răspândire cuprinde bazinul superior al Nistrului şi cel superior al Prutului, respectiv regiunea Stanislav, Lvov şi Cernăuţi, din vestul Ucrainei, afectând deopotrivă Maramureşul (istoric) şi Bucovina. Prezenţa temporară a costobocilor prin Moesia Inferior, respectiv Dobrogea, este menţionată de două epitafe descoperite la Adamclisi. Corespund culturii arheologice de tip Poiana-Răcătău-Tinosul. Costobocii se impun, pe plan istoric, în special în sec. II, când o serie de izvoare literare şi epigrafice antice vorbesc despre incursiunile făcute de ei în Imperiul roman. Cel mai puternic atac a fost cel din anul 170, când pătrund în Moesia Inferior, Thracia şi Macedonia, ajungând până în Ellada şi profanând templul din oraşul Eleusis. După alungarea lor din imperiu, romanii i-au îndemnat pe asdingi, de neam germanic, să-i atace. În urma înfrângerilor suferite în anii 170-172, o parte s-au refugiat pe teritoriul carpic, iar alţii au continuat să trăiască pe teritoriile de baştină, alături de nou veniţii de neam germanic şi sarmati. Nordul Moldovei, zonă de interferenţă între cultura carpică şi cea costobocă, a fost dominat de costoboci pînă în anul 170 e.n., după cum arată descoperirile arheologice. Costobocii, ca şi carpii, au lăsat o bogată moştenire perioadei de început a migraţiei popoarelor. Prin acţiunile militare întreprinse în sec. II-III e.n., costobocii şi carpii au fost adversari redutabili ai Imperiului roman.

COTENSII - Unul din principalele neamuri geto-dacice. V.Pârvan îi localizează pe "enigmaticii cotensi" în E Daciei, respectiv în S Moldovei. Sunt menţionaţi de Ptoelemeu la sud de ratacensi, caucoensi şi biefi.

CROBIZII - Trib getic cel mai pobabil din Dobrogea, din jurul oraşelor Adina (între Constanţa şi Mangalia), au fost conduşi de Isanthes, mentionaţi de Herodot, Ptolemeu şi de către Hecateu din Milet (din a doua jumătate a sec. al VI-lea îen) în cea mai veche menţionare a populaţiilor din spaţiul carpato-danubiano-pontic.

HARPII - Trib dacic, ramură într-o anumită măsură (necunoscută) apropiată de cea a carpilor, au locuit în sec. II-III e.n. la N de gurile Dunării, între Prut şi Nistru. Ptolemeu vorbeşte despre un oraş din regiunea menţionată mai sus, numit Harpis. Prezenţa harpilor este atestată şi de ceramica din regiunea specificată.

DAURSII ("dacii albi") - Trib dacic din Dalmatia.

OBULENSII - Trib getic localizat după izvoare vechi şi după cercetări recente în E Dobrogei, unde s-au descoperit numeroase oraşe, posibile capitale ale acestui trib. Tribul obulensilor este menţionat de Ptolemeu.

OINENSII - Trib traco-getic, localizat în E Moesiei inferioare, adică partea de V a Dobrogei centrale. Sunt menţionaţi de Ptolemeu.

ORDYSII - Trib de pe malurile Argeşului.

PIAGEŢII

PIEDAVENSII - Trib din V Munţilor Apuseni , "pie" însemna "duşman".

PIEFIGII - Trib cu o certă origine geto-dacică au fost localizaţi de V.Pârvan în Câmpia munteană, aproximativ în fostul judeţ Vlasca şi în actualele judeţe Ilfov şi Ialomiţa, iar mai recent de către R.Vulpe în special pe valea Argeşului, în jurul cetăţii Sornum. Corespund culturii arheologice de tip Vîrteju-Bucureşti. Atât tribul cât şi capitala lor, sunt menţionaţi de Ptolemeu. Începuturile lor pot fi urcate în timp până în vremea regelui Dromichete, cînd geţii se afirmă prin victoriile repurtate în două rânduri asupra armatei lui Lisimah. În perioada imediat premergătoare lui Burebista, în uniunea de triburi getice din mijlocul Munteniei, piefigii reprezintă dacă nu principalul, unul din principalele puncte de sprijin ale lui Burebista în opera sa de unificare a tuturor geto-dacilor.

POTULATENSII - Neam dacic, după opinia lui V.Pârvan ar fi populat părţile de N ale Olteniei şi zona deluroasă din V Munteniei. Corespund culturii arheologice de tip Adîncata-Mănăstirea din a doua jumătate a sec. II îen. Sunt menţionaţi de Ptolemeu.

PREDAVENSII - Trib dacic, localizat la N de Mureşul inferior, până aproape de Crişuri. Corespund culturii de tip Toc-Chereluş. Sunt menţionaţi de Ptoelemeu. Au ca perioadă de maximă înflorire, sec. II-I îen.

RACATAII - Trib dacic de pe teritoriul actualei Ungarii.

RACATRIAII - Trib dacic de pe teritoriul actualei Ungarii care folosea cimpoaie.

RATACENSII - Trib plasat de V.Pârvan în platoul transilvănean dintre Tîrnave şi Someş, mai nou în platoul dintre valea Mureşului şi a Tîrnavelor. Corespund culturii Răduleşti-Hunedoara, Aiud-Cugir şi Petelea. Sunt pomeniţi de Ptolemeu. Preced în timp momentul unificării realizate de Burebista.

SACII - Trib dacic, localizat de V.Pârvan în jurul orasului Sacidava, la S de Axiopolis (Cernavodă). Acest trib este menţionat de Aurelius Victor.

SARGETII - Trib scitic getizat în V Mureşului şi pe Siret.

SIENSII - Trib dacic care după calculele lui V.Pârvan, ar fi locuit de-a lungul râurilor Ialomiţa şi Buzău adică în partea de NE a Munteniei, corespunzătoare judeţelor Buzău şi Brăila. Corespund culturii arheologice Dumbrăveni şi Inoteşti-Răcoasa. Sunt menţionaţi de Ptolemeu. Siensii au jucat un rol deosebit în viaţa politică şi economică a oraşelor greceşti de pe coasta de vest a Mării Negre, încă din sec. III îen.

SUCII - Trib getic care după ultimele cercetări a fost plasat în trecătoarea Succilor din munţii Balcani. Se pare că de aici au emigrat în două direcţii stabilindu-se în două locuri şi întemeind oraşele Sucidava: unul la Izvoarele (CT) şi unul la Celei-Corabia (OT). Sunt menţionaţi de Tabula Peutingeriana, Itinerarium Antonini şi de o inscripţie din vreme lui Aurelian (Sucidava dobrogeană), de Procopius. Sucii din câmpia romănăţeană au fost organizaţi într-un territorium Sucidavense, cei din Dobrogea au întreţinut relaţii strînse cu elenii pontici, ceramica atestându-le prezenţa între sec. III îen-IV en.

TAGRII - Trib getic localizat de V.Pârvan pe cursul inferior al Nistrului. Ptolemeu îi menţionează "lângă Dacia, între bastarni şi tyrageţi".

TIRIZII - Trib traco-getic localizaţi în capul Terizis la E de Balcic (Dionysopolis). Sunt menţionaţi de Hellanicos, Photios, de către Hecateu din Milet (din a doua jumătate a sec. al VI-lea îen) în cea mai veche menţionare a populaţiilor din spaţiul carpato-danubiano-pontic şi de către Suidas. Ultimul ne spune că aceştia credeau în nemurirea sufletului, fapt care în corelaţie cu descoperirile arheologice confirmă apartenenţa terizilor la neamul getic.

TYRAGEŢII - Trib de pe malurile Tyrasului.

BIBLIOGRAFIE:
1. GIURESCU C. Constantin, GIURESCU C. Dinu - ISTORIA ROMÂNILOR din cele mai vechi timpuri până astăzi
2. PÂRVAN Vasile - GETICA
3. *** - MAGAZIN ISTORIC

*articol preluat de pe www.dracones.ro