Malus Dacus (Dacul Cel Rau) - Mihai Viteazul

După mai bine de 41 de decenii de la Re-Unirea câtorva din provinciile vechii Dacii de către „Malus Dacus”, Mihai Viteazul, când Transilvania pământul nostru străbun s-a reunit cu Valahia şi Moldo-Valahia, dorim să ne exprimăm respectul pentru cel care a înfăptuit acest act pentru care, El, Mihai a plătit cu viaţa.
În documentele şi misivele care circulau între complotişti, Voievodul era numit Malus Dacus adică Dacul Cel Rău. De ce dac şi de ce rău ? Pentru că întreaga coaliţie era conştientă de puterea teritoriilor reunificate, pentru că la acea perioadă Dacia era încă vie în mărturii şi documente iar Mihai Viteazul era rău într-adevăr cu cei care doreau dezbinarea visului său, a pohtei ce-a pohtit, de a reuni cele trei ţări surori.
Nu pot să nu îl menţionez pe un profesor din Amberg, Ioannis Bisselius care spunea la cea vreme : provincialii (transilvăneni- n.n.) ţineau mai mult la unul de-al lor, un Dac ca Mihai, decât la un străin ca Basta. Căci oare ce-i este mai apropiat Transilvaniei decât valahul din vecinătate?” Şi „care alt popor, în afară de Valahi, poate fi într-atât de asemănător şi atât de plăcut transilvănenilor. Căci mai toţi sunt de acelaşi sânge, de aceeaşi origine, de acelaşi nume: Daci sunt şi unii şi ceilalţi”. (vezi „O istorie sinceră a poporului român”, Florin Constantiniu, Univers enciclopedic, Bucureşti, 1998, p.138).
Acelaşi iezuit, Ioannis Bisselius, contemporanul lui Mihai ne mai spune: ”Vlahul, prin numele său, deşteaptă în inimile muritorilor memoria arhanghelului Mihail, ducele oştilor cereştine,...“ (Nicolae Densuşianu, Istoria militară a poporului român, Ed.Vestala, Bucureşti, 2003, p.241).
La numai 45 de ani distanţă de la evenimentul menţionat, când în documentele vremii se vorbea despre Malus Dacus, (dacul cel rău), răzvrătitul şi revoluţionarul domnitor Mihai Viteazul, care visa re-unirea celor ce vorbeau aceiaşi limbă, în hotarele vechii Dacii, găsim la biserica reformată de la Deva o inscripţie funerară din anul 1554, ferită privirilor publicului larg, ignorată de istorici, dar care revine în actualitate.(Vezi Dacia Magazin # 26, oct. 2005, p.p.13-14).
Din ea aflăm cum se numeau locuitorii băştinaşi, neaoşi, ai Transilvaniei secolului XVI : „Dominic Dobo se înturna dacilor şi geţilor”.
Prin inscripţia, relativ bine păstrată de pe această placă funerală, „bănuita” prezenţă a dacilor şi geţilor din munţi în plin secol XVI devine o certitudine. O certitudine care cercetată îndeaproape, aduce noi şi puternice elemente în completarea istoriei noastre pe aceste meleaguri.
Acest act al lui Malus Dacus a ţinut vie conştiinţa populaţiilor despărţite doar geografic de Carpaţi, secole de-a randul şi mărturia cea mai elocventă stă în memorabila zi de 1 Decembrie 1918 când parte din teritoriile lui Burebista, Decebal şi Mihai Viteazul s-au reunit pentru totdeauna sub ceea ce noi astăzi numim România.

*articol preluat de pe www.dacia.org

MIHAI VITEAZUL (1593-1601) – Malus Dacus

Lui Mihai Viteazul austro-ungarii ii spuneau Malus Dacus (Dacul cel Rau). Mai jos prezentam faptele sale de lupta, precum si altele care au atras renumele sau:

S-a nascut in anul 1557, fiind fiul domnitorului tarii Romanesti, Patrascu cel Bun (1554-1557). S-a stabilit in Oltenia prin anul 1580, apoi a avansat in functii, intre anii 1588 si 1593, fiind Ban de Mehedinti, apoi mare stolnic, mare postelnic, mare aga si mare ban. A detinut un domeniu insemnat format din 129 de sate si 20 de posesiuni in altele. In luna octombrie 1593, Mihai a ajuns pe tronul tarii Romanesti. Dorinta sa era de a declansa lupta antiotomana, in conditiile in care si principele transilvanean Sigismund Bathory a incheiat un tratat cu Imperiul Habsburgic in vederea luptei impotriva sultanului, iar domnul Moldovei, Aron Tiranul, realizase acelasi lucru in august 1594. Mihai insa, fiind considerat om al otomanilor, nu a fost privit, la inceput, cu incredere, si pentru a putea fi primit in Liga Crestina, a declansat lupta antiotomana in toamna anului 1594. La Bucuresti, la 13 noiembrie 1594, Mihai i-a ucis pe toti creditorii levantini si a masacrat garda otomana care avea menirea sa il supravegheze. Au urmat, in lunile decembrie 1594 si ianuarie 1595, victoriile asupra otomanilor la Dunare, precum cele de la Piua Petrei, Harsova, Silistra, Rusciuk. La acestea s-au adaugat si victoriile obtinute de fratii Buzesti si de Radu Calomfirescu la Putineiu si Stanesti si de paharnicul Manta la Serpatesti. Dar actiunile lui Mihai se desfasurau in conditiile in care principele transilvanean urmarea sa-si impuna suzeranitatea asupra Tarii Romanesti. Reusise acest lucru in Moldova, in august 1594, unde domnitorul Aron Tiranul recunoscuse suzeranitatea principelui transilvanean. Astfel, dupa campaniile militare de la sfarsitul anului 1594 si de la inceputul anului 1595, Mihai cauta aliati in lupta antiotomana si a trimis o delegatie de boieri condusa de mitropolitul Eftimie la Sigismund. Tratatul, incheiat la Alba-Iulia la 20 mai 1595, in numele domnitorului, era defavorabil lui Mihai, deoarece boierii au acceptat ca Sigismund Bathory sa fie suzeranul Tarii Romanesti in schimbul ajutorului antiotoman si al subordonarii Bisericii Ortodoxe din Transilvania fata de Mitropolia tarii Romanesti. Desi devenea vasal al lui Sigismund, Mihai a acceptat acest tratat, deoarece avea nevoie de ajutor in lupta antiotomana, in conditiile in care otomanii se pregateau sa intervina in tara Romaneasca. In august 1595, o oaste otomana condusa de Sinan-pasa a trecut Dunarea si a inaintat spre Bucuresti. Mihai, cu oastea sa, de aproximativ 20.000 de ostasi (cam tot atatia aveau si otomanii) a asteptat-o pe cea comandata de Sinan-pasa la Calugareni. Domnitorul era ajutat de transilvaneanul Albert Kirly, care comanda 2.000 de ostasi. La Calugareni, Mihai a reusit sa obtina o victorie importanta asupra ostirii otomane, stiind sa profite de conditiile prielnice de acolo. Avand nevoie de intariri, Mihai s-a retras spre munti, asteptand ajutor de la Sigismund Bathory. In acest timp, oastea lui Sinan-pasa a intrat in Bucuresti si Targoviste si a inceput organizarea tarii Romanesti ca pasalac. Situatia se complicase si in Moldova, unde polonii l-au inlaturat de pe tron pe Stefan Razvan si l-au inlocuit cu Ieremia Movila. Dar in octombrie 1595, sosea ajutorul militar al lui Sigismund Bathory, de aproximativ 23.000 de ostasi, si o mica oaste comandata de fostul domnitor al Moldovei, Stefan Razvan. Acesta din urma a eliberat Targovistea si Bucurestiul, iar Mihai a zdrobit oastea otomana la Giurgiu. In conditiile dificile ale anului 1595, Mihai a aplicat asezamantul, adica asa-numita legatura, prin care taranii dependenti, refugiati din cauza luptelor, ramaneau pe mosia pe care se gaseau in momentul respectiv. In anii 1597 si 1598, pozitia domnitorului muntean s-a intarit. Astfel, in 1597, intre sultanul Mehmed al III-lea si Mihai s-a incheiat pacea, iar in 1598, la manastirea Dealu, s-a incheiat tratatul antiotoman dintre imparatul Rudolf al II-lea de Habsburg si domnitorul tarii Romanesti. In aceste conditii Mihai a reinceput lupta antiotomana in anul 1598. Dar si-a dat seama ca nu avea sorti de izbanda, in conditiile in care, in lupta antiotomana nu avea aliati de nadejde in Transilvania si in Moldova. In Transilvania, Sigismund Bathory a fost o personalitate slaba si a renuntat la tron in favoarea comisarilor imperiali (in 1598), apoi, dupa ce a revenit pentru scurt timp in fruntea principatului, a mai renuntat o data, in favoarea varului sau Andrei Bathory, dusman politic al lui Mihai. In acest mod, in anul 1599, Transilvania nu se mai afla ancorata in lupta antiotomana. In Moldova, situatia era asemanatoare, Ieremia Movila, omul polonilor, nefiind interesat in lupta antiotomana. Cei doi i-au cerut lui Mihai sa paraseasca tronul tarii Romanesti. In aceste conditii Mihai a planuit indepartarea acestora de la putere. Mai intai a actionat in Transilvania, unde l-a invins pe Andrei Bathory la Selimbar, la data de 18/28 octombrie 1599, dupa care, la 21 octombrie/1 noiembrie 1599, Mihai Viteazul a intrat triumfal in Alba-Iulia, capitala Transilvaniei. Intregul Ardeal se gasea sub autoritatea sa, dar Mihai i-a pastrat forma specifica de organizare. Totusi, in Sfatul sau a introdus si boieri romani, iar preotii ortodocsi au fost scutiti de munci servile. La Alba-Iulia a asezat episcopia ortodoxa, bisericile si manastirile romanesti din Transilvania fiind ajutate prin diferite masuri (instalarea de ierarhi sau de calugari sositi din tara Romaneasca, danii si ctitorii). In primavara anului 1600, Mihai a intrat cu armata sa in Moldova. Ieremia Movila a fugit, iar tara i s-a inchinat lui Mihai. Pentru prima data cele trei tari romane se gaseau sub o singura autoritate. Dar Habsburgii nu se impacau cu asemenea situatie, dorind sa mentina Transilvania in sfera lor de influenta. De asemenea, in Moldova, polonii voiau sa-l reinstaleze pe tron pe Ieremia Movila. La data de 18 septembrie 1600, in batalia de la Miraslau, nobilimea maghiara a Transilvaniei, rasculata, ajutata si de generalul imperial Gheorghe Basta a reusit sa obtina victoria asupra ostilor lui Mihai. Tot in septembrie 1600, polonii au izbutit sa-l reinstaleze pe tronul Moldovei pe Ieremia Movila si inaintau spre tara Romaneasca, dorind sa-l aduca la putere pe Simion Movila, fratele domnului moldovean. Ostile muntene au fost infrante, in octombrie 1600, la Naieni, Ceptura si Bucov, si polonii l-au instalat pe tronul tarii Romanesti pe Simion Movila. Incercand sa-si recapete tronul, Mihai a fost infrant la Curtea de Arges, la 25 noiembrie 1600. S-a deplasat la Praga, urmarind sa obtina ajutor de la imparatul Rudolf al II-lea. Primit in audienta de acesta in martie 1601, lui Mihai i s-a promis sprijinul cerut, imparatul fiind nemultumit de faptul ca nobilimea maghiara s-a razvratit si l-a recunoscut ca principe al Transilvaniei pe Sigismund Bathory. Mihai a primit de la imparat 100.000 de taleri pentru a-si reface oastea. De asemenea, imparatul Rudolf al II-lea a contribuit la impacarea lui Mihai cu Gheorghe Basta. Cei doi au colaborat in batalia de la Goraslau, la data de 3/13 august 1601, cand l-au invins pe Sigismund Bathory. In tara Romaneasca, fratii Buzesti l-au alungat pe Simion Movila, astfel ca tronul acesteia il astepta pe Mihai. Dar Basta si imperialii nu puteau accepta reintrarea Transilvaniei sub autoritatea lui M. De aceea, la 9/19 august 1601, Gheorghe Basta a pus la cale asasinarea lui Mihai petrecuta pe Campia Turzii, in Transilvania. Corpul i-a ramas pe Campia Turzii, in timp ce capul domnitorului a fost inmormantat la manastirea Dealu de langa Targoviste.