PE URMELE CAUCONILOR

Pornind de la izvoarele antice si medievale timpurii, efectuând si o prealabilã cercetare toponimicã în locurile în care au vietuit în antichitate dacii/tracii cauconi, autorul identificã zone foarte întinse în care sunt atestati acestia, avându-si patria primordialã pe teritoriul tãrii noastre - si anume, în sud-estul Transilvaniei (în Tara Bârsei), o parte a judetului Harghita (spre izvoarele Oltului) si în pãrti ale judetelor Buzãu si Mures, unde, dupã Ammianus Marcellinus, este prea cunoscutã Tara Caucaland, în care s-ar fi refugiat gotii de frica hunilor. Primul îi aminteste Homer pe cauconi, în Odiseea, traci-cauconi care i-au ajutat pe troieni în celebrul rãzboi.
Cauconii au “coborât” spre sudul Peninsulei Balcanice pe la anii 160 î.Hr., când încã îsi pãstrau autonomia lor, pe care si-au mentinut-o si mai târziu, în locurile de sedentarizare: în Asia Micã si în Scandinavia, în N-V Germaniei, lângã Marea Balticã, într-o zonã numitã, nu întâmplãtor, Dacia, “dacisca regio", unde se vorbea dacisca lingua; în Islanda, unde Strabon îi numeste kauko; în Spania, unde sunt amintiti numitii kaukoioi, de la care s-au pãstrat numele a douã localitãti: Caucolihorum si Cauca, pãstrat ulterior sub numele de Coca; în Sicilia, unde denumirea Caucana devine mai apoi Cocanicus; în Lituania, atestati pânã azi în toponimie.
Etimologic, numele cauconilor presupune autorul ar proveni de la Caucas (înãltime/deal, munte, zona de origine a acestora).
La noi încã sunt atestati în toponimie, toponimia fiind o adevãratã minã de aur a continuitãtii în Spatiul traco-geto-dac/românesc. Poate cuvântul Caucas provine dintr-o limbã primordialã. Din Spatiul de origine al cauconilor el se va fi rãspândit, prin “roiurile”, în timp, ale acestora, în toatã Europa si în Asia anterioarã. Poate de aici derivã si Muntele sfânt al geto-dacilor, Cogaion (din Coca-ion/ionon, unde ion/-ionon avea o semnificatie religioasã), amintite de Strabon. Sunt si cuvinte obtinuite în limba românã, pãstrate pânã azi, provenind de la acei cauconi: cuca (v. cuca dealului = coama dealului), Ciuc, Ciucas (maghiar Ciucas), Ciucã (onomasticon) etc.
Înconjurati, în bastina lor, de alti traco-geto-daci, pe un Spatiu întins, în Vechea Europã., cauconii, ca si alti frati ai lor, au “roit” în multe directii, ducând cu ei civilizatie, organizare, spiritualitate, cu care au contribuit la constituirea multor natiuni în locurile de sedentarizare…

Acad. Alexandru Surdu
*articol preluat din Dacia Magazin, iunie 2004