Torna, torna, fratre!

Torna, torna, fratre! (τόρνα, τόρνα, φράτρε) (sau retorna, retorna!) reprezintă un îndemn rostit de către un soldat „în limba părintească” în timpul unei campanii a armatei bizantine împotriva avarilor, în apropierea munţilor Haemus în anul 587.

Consemnările întâmplării
Există două relatări legate de acest episod. Theofilact din Simocatta (570 - 640) povesteşte în „Istoriile” sale că în timpul unui marş de noapte al armatei bizantine condusă de Comentiolus, unul dintre soldaţi a observat cum stătea să cadă un sac cu provizii aflat pe un catâr. Vrând să-şi atenţioneze camaradul, a strigat „în limba băştinaşă”: torna, torna! (adică să întoarcă sacul pe catâr). Ceilalţi soldaţi au interpretat acest îndemn ca pe un semnal de alarmă şi au început să-l repete cu răcnete din om în om. Atât bizantinii cât şi avarii sunt cuprinşi de panică, fiecare armată fugind în direcţii opuse.
Două secole mai târziu, în lucrarea sa „Cronographia”, Theophanes Confessor (752 - 817) relatează aceeaşi poveste într-un mod puţin diferit. Anume, soldatul văzuse povara catârului căzând şi rosteşte „în limba părintească” torna, torna, fratre! (adică să se întoarcă după sacul căzut).

Opinii şi interpretări
Istoricul C. Jireček consideră expresia drept o comandă militară în limba latină. Alţi istorici socotesc aceste cuvinte drept o primă menţiune a protoromânei.
Istoricul G. Brătianu socoteşte că aceste cuvinte „reprezintă o expresie din limbajul roman, aşa cum se formase el în acea epocă în regiunile balcanice şi dunărene”; „ele aparţin probabil unuia şi celui mai însemnat din substraturile peste care limba noastră s-a clădit”. Totodată respinge teoria comenzii militare, întrucât ar fi fost imposibil ca în armată să existe adresări cu termenul mult prea familiar „frate”.

Bibliografie
• M. Manea, A. Pascu, B. Teodorescu, Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până la revoluţia din 1821, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997.
• Gheorghe I. Brătianu, Marea Neagră de la origini până la cucerirea otomană, ediţia a II-a rev., Ed. Polirom, Iaşi, 1999, p. 182, 193.
• Nicolae Saramandu, „Torna, torna, fratre”, Fonetică şi dialectologie, Editura Academiei Române, XX-XXI/2001-2002, pp. 233-252

Sursa: wikipedia