„Înainte de toate, sunt dac!” - Vladimir Brilinsky

La ultimul recensământ al populaţiei, efectuat în anul 2002, a declarat că este român de naţionalitate dacă. Estimează că în judeţ există vreo 200 de persoane care au dat aceeaşi declaraţie ca şi el la recensământ, dar că în final au ajuns să fie contabilizate la „altele”, când s-a făcut centralizarea datelor. Conduce o fundaţie despre care spune că încearcă să demonstreze că dacii nu au putut fi romanizaţi în 165 de ani de ocupaţie. Se numeşte Vladimir Brilinsky şi declară că e huţul, adică dac slavizat. Şi are un mare of: cetăţile dacice, lăsate de izbelişte de autorităţi. Recent a reuşit să convingă instituţiile de cultură şi pe specialiştii din judeţul Hunedoara să trimită premierului şi ministrului Culturii un memoriu prin care se cere salvarea cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei.

Vladimir Brilinsky este convins că suntem urmaşii poporului dac: „Noi nu putem admite că suntem urmaşii Romei, ci ai poporului dac. Încrucişarea între daci şi romani este doar în imnul României şi în mintea unor exaltaţi, fanatici creduli ai tezei Şcolii Ardelene de acum 300 de ani. Acum 500 de ani eram daci, conform plăcii funerare din Biserica Reformată din Deva în care se menţionează clar existenţa dacilor şi geţilor pe acest teritoriu. Lui Mihai Viteazu maghiarii îi spuneau Malus Dacus, iar Horia era primit la Curtea Vienei ca rege al Daciei, nu ca un iobag. Cum putem să spunem că după o ocupaţie de 165 de ani am fost romanizaţi? Au fost oare israelienii romanizaţi în 500 de ani, maltezii în o mie de ani sau galii în 400 de ani?! Ocupaţia romană a durat mai mult pentru aceste popoare decât pentru daci. În schimb, noi ce facem?! Îi ridicăm statui cotropitorului Traian. Nu degeaba se spune: Aţi văzut pe undeva în Franţa, Spania, Anglia sau Israel statui ale lui Cezar, Agrippa, Claudius sau Titus?! Nu există nicăieri în aceste ţări astfel de statui. Noi, însă, dezvelim statui ale împăratului Traian cu mare fast. Eu sunt huţul, adică dac slavizat, şi voi continua să mă lupt să demonstrez că dacii au supravieţuit în istorie, venind sub umbrela culturii romane. Glumind, desigur, pot spune că e bine să fi dac şi doar pentru simplul fapt că aceştia erau poligami!”.

Copilăria la Sarmizegetusa Regia

Vladimir Brilinsky spune că prima sa amintire din copilărie este legată de cetăţile dacice: „Tata era director pe timpul verii la o şcoală forestieră din zonă. Primul drum pe care mi-l amintesc este cel făcut pe la trei ani la Sarmizegetusa Regia. Acolo am copilărit, acolo îmi petreceam toate vacanţele. Eram tare fericit. De atunci am învăţat să iubesc istoria noastră şi nu spun vorbe mari. De atunci şi până acum am urcat de sute de ori pe acest drum. Am învăţat şi de la tatăl meu să-i iubesc pe daci. El era foarte mândru că e huţul şi mi-a transmis şi mie toată această dragoste”.

Întâlnirea cu Napoleon Săvescu

În anul 1998, Vladimir Brilinsky l-a întâlnit pe unul dintre cei mai cunoscuţi dacologi, Napoleon Săvescu, un medic român stabilit la New York. Acesta se străduieşte de ani buni să aducă argumente solide în favoarea teoriei potrivit căreia spaţiul Carpato - Danubiano - Pontic a fost izvor al civilizaţiei europene. „Am văzut la primărie, la Orăştioara, cartea lui. Am furat cartea. Am citit-o într-o noapte, pe nerăsuflate. A doua zi, cartea a fost lansată pentru prima oară la Orăştie şi apoi în străinătate. De atunci am devenit preşedinte pe Transilvania - Banat la fundaţia înfiinţată de Napoleon Săvescu”, spune Vladimir Brilinsky. În prezent, conduce şi revista „Dacia Magazin”. Este, poate, singurul care a protestat atunci când arheologii şi studenţii lor au lăsat în urma lor gunoaie, pe care le-au îngropat în incinta sacră. A dezgropat gunoaiele, le-a încărcat în saci, pe care i-a pus apoi la uşile autorităţilor nepăsătoare faţă de ceea ce se întâmplă în locurile sacre. Tot el a atras atenţia în nenumărate rânduri asupra dezastrului din Munţii Orăştiei. A dus în siturile arheologice peste o sută de ziarişti din ţară şi din străinătate, cărora le-a arătat ce se întâmplă cu adevărat acolo. Părea că nimeni nu îl bagă în seamă. „Doream să-i fac să se convingă singuri de ceea ce este acolo, să le schimb opinia potrivit căreia dacii, nişte barbari, au fost foarte câştigaţi că romanii au venit peste ei şi i-au cucerit”, spune Brilinsky.

„Viaţa mi-a dat dreptate!”

Pe vremea când atrăgea atenţia că din siturile dacice căutătorii de comori dezgroapă mii de monede din aur şi bijuterii dacice, care apoi sunt vândute în străinătate, Vladimir Brilinsky era privit cu ironie: „De multe ori am fost socotit nebun, elucubraţionist. Îmi amintesc că acum şapte ani, când le vorbeam unor istorici de brăţările dacice, ei mi-au răspuns că tot ceea ce spun sunt elucubraţii de tip Săvescu. Astăzi, când viaţa mi-a dat dreptate, subiectul e pe prima pagină a ziarelor şi deschide jurnalele de ştiri ale televiziunilor şi radiourilor. Nimeni nu mai spune că aberez. Poate că aşa se trezesc şi autorităţile şi fac ceva pentru cetăţile dacice. Sper că acum, în ceasul al doisprezecelea vor interveni, iar în zonă va fi înfiinţată o rezervaţie cu statut special, după modelul celei din Delta Dunării. Este inadmisibil să ne trezim că tot complexul cetăţilor dacice poate să fie scos din patrimoniul UNESCO doar din cauza nepăsării. Trebuie, în sfârşit, să existe legi clare”. Pe de altă parte, Sarmizegetusa Regia nu are încă o monografie.

Monalise Hihn
Articol preluat din saptamanalul Replica Hunedoara – feb 2007
www.replicahd.ro